false proiecții

am o nenumire în inimă de câte ori o iau locului îmi spune să mai stau să stau să brodez curios este că nu mi-am închipuit niciodată cum am murit sau ce a fost asta dacă nu moarte a singurei comete lansate de pe orbita planetei pământ în spațiile interstițiale se hrănește viața cui o fi cuvântul iubire se infiltrează pe la spate uitându-se pe deasupra umărului meu din aer iei câte o porție mică respiri faci ghemotoace mari de hârtie și începi să țintești omul fără chip