celesta simfonie

am învățat să fiu fiica acestui prezent fiica unui necontenit eu în creștere și în descreștere odată cu luna aș putea recunoaște vara din inima ei și uriașele valuri scaldă timpul am învățat să fiu fiica acestui mister ce se descoperă și umple odăițele de la un capăt la altul odată cu soarele aș putea recunoaște lumea pașilor ei pe culoarele verii în lumea pașilor mei am învățat să fiu eu cel care se găsește mereu și mereu față în față cu sine