radiografia unei frici

nu știu ce zi este astăzi sau cum trece ea prin mine, n-am timp s-o văd decât atunci când se ascunde sub privirile tale ce n-au exprimat niciodată altceva decât sunetul în armonie al clopotelor, al clopotelor inimă și atunci se vede traversând toată această câmpie luminile devin forme, siluete clare doar fiindcă sub pantofii unui vrăjitor se deschide o cale ce respiră pe sub ape este din albastru este din verde acea regalitate a ființei neființă expandează universul