Căutare

Născut la 17 iunie 1940, în satul Lemniu, jud. Sălaj. 1962-1967 Facultatea de Filologie (2 ani la Timișoara, apoi 3 la Cluj unde frecventează și sursurile de filosofie ale lui D. D. Roșca) - 1967-1968 profesor de limba și literatura română și franceză la Școala Generală Holbav, Brașov. - 1968-1976 Redactor, șef de secție și secretar de redacție la yiarul județean "Informația Harghitei" din Miercurea-Ciuc - 1970 predă la Editura Eminescu romanul "Flama" (nepublicat) - 1976 se stabilește la Sibiu, fiind angajat la conducerea Centrului Județean al Creației Populare, îndrumă cercetări etnologice, valorifică datini și obiceiuri folclorice, colaborează la "Transilvania" și "Tribuna Sibiului" cu rubrici permanente. - 1976 publică împreună cu Petru Dumbrăveanu volumul "Tentația naturii. Peisajul și portretul în creația artiștilor plastici amatori". - 1980 scrie prima variantă a poemului transcendental "Elegiile Orhideei" - 1983 predă la Editura "Cartea Românească" romanul "Legat la ochi",...

3 poezii, 0 proze

Mihail Iacob

Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.

1 poezii, 0 proze

Don Pedro Calderon de la Barca

DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...

1 poezii, 0 proze

barbu roxana-maria

am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...

4 poezii, 0 proze

Robert Iagăr

Ce să spun despre mine. Îmi place să fac multe chestii, să mă apuc de multe proiecte, dar am obiceiul prost să le las în aer. Învăț programare și chitara și îmi place să scriu de plăcere... Cam atât despre mine.

2 poezii, 0 proze

Anton Pann

Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann. Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani. OPERA Calendarul lui Bonifatie Setosul Versuri musicești Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837) Călătoria Însoțirea Luniță luminătoare...

16 poezii, 0 proze

Simion Stolnicu

Simion Stolnicu (n. 6 noiembrie 1905, Comarnic, județul Prahova - d. 29 noiembrie 1966), poet român, considerat de critica literară ca situându-se în descendența liricii lui Ion Barbu. Adevăratul său nume: Alexandru Botez În 1926 este primit în cercul „Sburatorul", fiind botezat de catre Lovinescu, dupa obiceiul casei, cu numele de Simion Stolnicu, pseudonim cu care va publica de acum încolo. După părerea lui George Călinescu, poezia lui Simion Stolnicu este caracterizată printr-o gramatică dificilă și un limbaj în care precumpănește un delir neologistic. În lucrarea sa Istoria literaturii române contemporane, 1900 - 1937 (Editura Socec, 1937) la pagina 172, Eugen Lovinescu caracterizează astfel opera lui Simion Stolnicu: "evoluția poetului... s-a înscris în sensul stridenței, al împerecherii de cuvinte disparate, dislocate, rare, adesea inestetice, de imagini (...) fără aderență, într-o versificație lipsită de fluiditate, dură. de car neuns ; ca fond (...): un ermetism căutat și...

6 poezii, 0 proze

Ion Heliade Rădulescu

Ion Heliade-Rădulescu - (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște - d. 27 aprilie 1872, București) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă. După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade Rădulescu învață limba greacă , înainte de a învăța să citească românește, din istoria pentru începutul românilor în Dachia a lui Petru Maior (asemeni lui C. Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine elevul lui Gh. Lazăr, căruia îi va urma la conducerea școlii de la "Sf.Sava". Este membru activ al asociaților culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827), "Societatea Filarmonică" (din 1833), întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc (1829) și Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare,...

42 poezii, 0 proze

cristi zamfir

sunt un om normal cu obiceiuri normale si inca un mare admirator al poeziei

48 poezii, 0 proze

Obiceiuri de iarnă în Takla-Makan

de Eugen Galateanu

Am avut de curând posibilitatea unei burse generoase (mulțumesc domnule Miles) pentru studii neprecizate. Am ales Takla-Makanul, tărâmul acela atât de interesant de la marginea deșertului Gobi iar ca...

Atelier

Roiul de albine

de Paul Mircea Iordache

ROIUL DE ALBINE Nu departe de gardul de nuiele împletite, ce despărțea ograda de livadă, era, în anii copilăriei mele, un șir de stupi. Mai toți erau sistematici, adică cu capac și rame, pe care se...

Masca urii și trei sute de metri de prietenie

de George L. Dumitru

Era o dimineață de toamnă mult întârziată; nori decolorați filtrau o lumină plictisită deasupra unui oraș dezorientat că Sărbătorile de Iarnă seamănau prea mult cu Ziua Recoltei. În drumul obișnuit...

Atelier

Cîrciuma lui Bicuță

de Liviu Nanu

După cîteva zile de ploi reci, de toamnă, soarele a încălzit iar asfaltul străzilor și acoperișul de tablă ondulată al binecunoscutei cîrciumi unde prietenii noștri își află zilnic momentele de...

Satele românești

de marius ghilezan

Satele românești Normalitatea a fugit de mult din satele românești. Unii zic, în bășcălie, că s-a dus la oraș să mai cumpere timp, alții că a murit o dată cu colectivizarea. Cert este că printre...

EseuAtelier

Cine iubește, iartă

de ion untaru

Dimineață însorită și plină de viață. Am neglijat destul de mult grădina. Îmi cumpăr răsad de roșii pe care îl plantez pe trei rânduri. Porumbul se ridicase ca la o palmă de pământ și am pus mâna pe...

Bunica

de Tala Iulia Andreea

Atâtea riduri trase de timp îndelungat și ani deacurmezisul tot atâtea povești are bunica cu năframa trasă pe urechi cu părul nins împletit că spicul de niște mâini aspre și muncite pe câmp de obicei...