"Oare din ce-s făcute visele" – 20088 rezultate
0.05 secundeMeilisearchEvie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
JLJemna Ramona Laura
Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...
2 poezii, 0 proze
Militaru Raluca Iuliana
Buna!Ai mei mi-au pus doua nume, si anume: Raluca si Iuliana.Dragii de ei...Oare la ce s-au gandit cand le-au ales?De ani de zile incerc sa ma obisnuiesc cu ele si imi spun mereu:”Eiii...lasa ca merge!”Am dreptate nu?Va mai spun ceva:de cate ori o intreb pe Raluca ce parere are despre Iuliana, aceasta spune ca nu o intelege,iar parerea Iulianei despre Raluca este ca nici ea nu o intelege.Deci sunt convinsa ca nu ati inteles mare lucru. Sunt o adolescenta de 17 ani. Hobby-uri mele sunt: poezia, cugetarile despre viata, memoriile din jurnal, limba si literatuta romana, limba latina si frumoasele-i texte, muzica, dansul, pictura(in special picturile de pe peretii camerei mele), rochitele(:X) si nu in ultimul rand arta culinara( in special dulciuri: tarte, prajituri, torturi, fursecuri, biscuiti,etc.-pasiune mostenita de la mana) Sunt nascuta in orasul Tulcea, judetul Tulcea, Romania. Am inceput sa scriu din primul an de liceu, iar acum literatura a devenit pentru mine un mod de a trai...
1 poezii, 0 proze
EDEmil Dorian
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet și romancier. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă și, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supraviețuirii, un asemenea travaliu diaristic este și un exercițiu al vitalității memoriei. Și asta pentru că tot ce se pierde prin uitare își interzice dreptul la ființă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincția unui om, devenind o simplă dispariție biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor și suferințelor sale se autocondamnă la...
1 poezii, 0 proze
GNGabriel Nita
M-am născut pe data de 12 februarie 1981, în Tîrgoviște, dar m-am mutat apoi la Constanța. Am terminat Facultatea de Comerț, specializarea Marketing, în cadrul A.S.E. București, iar acum urmez Studiile aprofundate la aceeași specializare. Poezii am început să scriu în urmă cu vreo 4 ani, iar pe poezie.ro deja am depășit un an de prezență (să fie oare deja doi?...). Vreți să știți de ce mi-am ales pseudonimul lapislazuli? Din întâmplare… După cum tot din întamplare am ajuns și aici, pe acest site. Lapislazuli este o piatră semiprețioasă de culoare albastră. Și în același timp, se învecinează cu un personaj dintr-un roman al meu preferat, scris de Boris Vian. Alți autori preferați: Mario Vargas Llosa, John Fowles, Max Frisch, Jose Saramago… Și mai sunt mulți alții. Pe curând! PS: Iata si adresa de mail pe care ma puteti contacta: n_gabi55@hotmail.com
282 poezii, 0 proze
Mirela Neagu
Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...
4 poezii, 0 proze
LPLigia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
Mihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
SMSinica Vranceanu Moinesti
23 de ani... si inca n-am murit, 24 de ani... si inca n-am murit, 25 de ani... si totusi n-am murit... probabil ca sunt nemuritor! 27 de ani ... oare sunt nemuritor! 27 de ani si jumatate... M-am casatorit... Cum era cu nemurirea? Aproape 28 de ani... astept un copil! Am devenit nemuritor!!! 29 de ani... copilul nu mai este... Cui dracu' ii trebuie nemurirea? 31 de ani. De ce? 32 de ani. Ceilalti... din ce in ce mai mult ceilalti.
12 poezii, 0 proze
Adrian Nastase
Oare conteaza cine sunt, oare conteaza cine am fost - cuvintele raman chiar daca pentru unii nu au nici-o insemnatate fiecare cuvant poate insemna o particica din ceea ce simt si sunt. viatza e efemera dar cuvintele pot spune multe cautatorului... nu fac poezie, nu fac proza, sunt doar cuvinte ce vor sa insemne ceva, chiar de poate nu au vreo logica.
17 poezii, 0 proze
Oare din ce-s făcute visele
de Getty Voinea
Prin vene îmi curge o Dunăre albastră potcoave de cai suri mă biciuie-n spate între un tremur și un vis născând un fel de enclavă. Străini ce nu știu a scrie cu propria slovă bat în porțile minții...
Nimic nu ramane la fel.
de Sto Cristian
si Luna o sa cada-odata, si Soarele va fi ud leoarca, pamantul tot va fi la fel visele-aici,implinirile-n cer cu cat mai multe vise, atatea sunt greseli, caci visele-s facute ca sa se faca pulberi si...
Vis de vara
de Iova
Tot ce știa e că o întâlnise în sfârșit. Nimic altceva nu mai conta. Nici el nu își dădea seama ce voia să demonstreze urcând pe creastă. Voia cu orice preț să găsească și să-I dăruiască una din cele...
Natura statica cu o cheie, un scaun si un pahar
de AAA
Început De Anul Nou se spune că e bine să ai cu tine ceva vechi, ceva nou și ceva roșu. De ce, nu știu exact. Pot doar presupune. Probabil „ceva vechi” reprezintă originile tale, din care te tragi,...
Surorile vântului
de Doru Alexandru
- Spune-mi mai multe despre tine... - De ce as face asta? Băiatul pipăia cu măinile peretele gros din fața sa. Nu îi dădea mai mult de nouăsprezece ani, dar pe de altă parte experiența ei de viață...
jurnal 38
de viorel gongu
Mersul pe jos a început să nu mă mai obosească atât de tare. Numai căldura îmi făcea probleme, dar faptul că aproape la tot pasul găseam apă bună și rece, mă ajuta atât fizic cât și psihic. Știam că...
Labirintul toamnei -V-
de Maria-Gabriela Dobrescu
S-au despărțit fără să-și promită ceva. Asta i-a plăcut. Nu își dorea să-i dea speranțe deșarte. Ceea ce l-a uimit a fost faptul că era prima femeie din viața lui care nu încercase să smulgă de la el...
Lumea în depărtare...
de Balc Oana Nicoleta
Peste...Poate...Când? O lume aproape invizilibă se deslușește în fiecare moment al vieții noastre. O noapte, încă o zi de necaz sau bucurie!? Cum e pentru fiecare doar el știe.În fine, ideea e că...
Cunoaștere
de Sim
...Și trăiește, și speră și visează. La ce? Nici ea nu mai știe. Acceptă ceea ce i se oferă, se mulțumește să primească, dar refuză să mai ceară. S-a umilit, a cerșit, și-a apărat dreptul la viață,...
In cautarea luminii
de ungureanu atino
În căutarea luminii Cât de puțin îi trebuie omului pentru a fi fericit..! Daca ar ști să prețuiască acel puțin pe care îl oferă viața și dacă nu ar duce atâta luptă și atât chin pentru a dobândi mai...