"O patimă în carne se-nfășoară" – 22686 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
VBValentin Boeru
Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...
150 poezii, 0 proze
Mihai T. Ioan
Mă cunoașteți mai mult din emisiunea de tradiții culinare SAREA ÎN BUCATE pe care de 5 ani o prezint la TVR3. Sunt pătimaș și înrăit într-ale scrisului, visător și petrecăreț, oarecum boem și naiv. Iubesc un rachiu bun, o mâncare copioasă și orice este scris în cuvinte. Trăiesc în lumea asta ca într-o garsonieră căreia îi cunosc toate cotloanele și mă bucur de fiecare ceas. Domiciliul meu de suflet: www.uicamihai.blogspot.com
50 poezii, 0 proze
IHIon Horea
Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna. „Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu) „Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma....
12 poezii, 0 proze
TMTudor Musatescu
Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român. A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală. Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru. La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut...
4 poezii, 0 proze
GDGabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
MSMihaela-Iuliana STANCU
DESPRE VOLUMUL "RE-VERS" Mihaela-Iuliana Stancu este o pascaliana trestie ganditoare ce-si inalta subtiratica ei coloana de simtire sub o bolta a varstei ,cand tulburata de vartejuri si patimi solare,cand strabatuta de adierile aromiroare si misterioase ale noptii. Vrajita de indepartate chemari bacoviene sau blagiene,Mihaela ramane un teritoriu poetic insemnat cu pecete razesasca de stapanire.In versurile ei suple, topite in valurile ritmice si simetric distribuite ale unei respiratii lirice proprii,ea canta si descanta,cheama si blesteama,doreste si dojeneste,se daruie si se naruie cu gratia si resemnarea unei fatalitati feminine asumate.Poezia ei adolescenta este un scaldat continuu intr-un lac vrajit,incarcat cu nuferi de trairi si intelepciune nascuti in dulcele namol al iubirii si tasniti apoi floral si candid spre cer. Autenticitatea scriiturii poetice a Mihaelei Stancu sta in simplitate ,fluiditate,lipsa aproape totala de artificii moderne si vulgaritati postmoderne.Este un...
18 poezii, 0 proze
Negoiță Irimie
Negoiță Irimie (n. 30 septembrie 1933 - d. 19 februarie 2000) a fost un poet român ploieștean. Opere * Cascadele luminii, Editura pentru Literatură, București, 1964 (prefață de Ioanichie Olteanu) * Dor de infinit, Editura Tineretului, București, 1966 * Joc de planete, Editura Tineretului, București, 1966 (cu ilustrații) * Echilibru indiferent, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Patima ciocârliei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970 * Ramură solară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972 * Aluzie marină, Editura Eminescu, București, 1973 * Colorând o frază, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978 * Strada cu un singur număr, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983 * Patria limbii române, Editura Militară, 1985 * Desen după natură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988
2 poezii, 0 proze
OFO floare
1 poezii, 0 proze
OO_X
nu am
4 poezii, 0 proze
O patimă în carne se-nfășoară
de Adrian Munteanu
o patimă în carne se-nfășoară mai sacră decât Thora din scriptură datoare-mi ești să treci prin ploi și bură să-mi vindeci rana ce-a-nceput să doară nu-i învoire între noi mai dură decât o noapte s-o...
Imn acatist
de Alexandru Teodorescu
Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieții, spre...
Egoism
de olteanu doina
Trăiesc în casa cu oglinzi și tăcere. Privesc în podea la cea din tavan ce mă privește în creștet. La dreapta și stânga m-așteaptă infinitul. Infinitul MEU. Mă admir trăind în iubirea de mine....
nu știu niarne dacă sufletul
de Rodica Lupu
nu știu niarne dacă sufletul are o culoare anume cât cântărește dacă îi e foame sau sete cred însă că este ca o adiere de vânt fără somn căutând permanent celulele liniștii afundându-se în cel mai...
Pașii tăi trec prin mine
de Silviu Somesanu
Am urcat în foișorul de foc, să văd cum iți ard călcâiele și un fulger albastru în sângele tău fierbinte, inroșește un fruct coapt. Trupul ca un plop tremurat, se-nfioară de o patimă și-mi mângâie...
Daimonul meu
de pauna oana
Eram singura, Iar vantul rece Sulfa in pletele mele, La fereastra. Gandul ma parasea Fugea, Ca un bezmetic, pe dealuri si vai adanci, ceva ascuns il chema. Iar eu ascultam Vantul ce scutura, Ultimile...