"Noaptea care respiră" – 20103 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
MJMaria-Magdalena Jindiceanu
Books: -'Caught Up Universe'-'Univers inclus'(poems),from high school and not only, 2003 -'Dark Chocolate'-'Ciocolata amaruie'(theatre,3 plays) 2005 Anthologies: -'Regina noptii' (poems) 2005 -'Noaptea' (prose)2005 -'Exotice'(prose)2006 -'Ipostaze ale fantasticului contemporan'(prose)2006 –'Armonii baroc'(poety) 2007 -'Inger si demon' (poezie feminina) 2008 - Antologie (proza contemporana feminina) 2009 Plays: “Ciocolata amaruie” (2003) “www.necazurindragoste.ro” (2003) “In tunel” (2001) “Panaghia” (2000) “Hotsie-Totsie” (2001) “Menuet” (2005) “Realitatea ei”(2005) “Fericitul” (2005, 2007) “Optiune” “Interviul” (2006) “Contact” (2006) “Noaptea in care ne-am logodit cu Teddy”(2007) “Implacabil” (2007) “La actualidad del tatuaje” (2008) “Cyber love” (2008) Colaborari: - Revista literara „Noaptea”, coordonator Mihail Gramescu (apare si pe Internet) - Revista culturala „Conexiuni” (New York) - 'Literatorul' - 'Convorbiri literare' - Cenaclul Literar „Armonii baroc” coordonator Mihail...
49 poezii, 0 proze
VPVlad Parau
M-am nascut in ziua in care am murit, si de atunci incoace incerc sa rascumpar vremea... Cred in Dumnezeu, Care este Iubire, si in Copilarie ca drum spre Dumnezeu. Iubesc Primavara, Basmul, Curcubeul, Muntii, Noaptea - si pe tine. Astept sa vina \"o data ca niciodata\" - cer nou si pamant nou. Si intre timp ma indrept cu o imbratisare mai aproape de moarte. Si de Inviere :)
3 poezii, 0 proze
IPIleana Petrovici
Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...
34 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
ATAlbert Toderascu
ma alatur acestei lumi pe 22 februarie 1990 undeva pe la 3 noaptea. copilaria mi-o petrec in stuhulet un satuc mic , printre campii , dealuri si paduri. printre flori , pasarele si crucile din curtea Bisericii. scoala generala 1=4 o termin in satul natal apoi pentru 5-8 merg in satul alaturat Ranceni. la 14 ani merg la liceu , liceul teologic ortodox din Husi. facultatea de teologie la iasi unde si sunt acum in anul 2! briza artei m-a cuprins odata ce am citit primele poezii de Mihai Eminescu si cu primele basme populare invatate in scoala! peste gradinita am sarit deoarece am fost doar o singura zi si apoi nu am mai mers , deoarece mai vroiam sa prelungesc copilaria si oricum atunci mi se parea o pierdere de timp , cand padurea ma invata mult mai multe! actualmente sunt student, intru mai tot timpul in controverse cu profesorii , pentru ca nu sunt deschisi la concepte noi , la moduri noi de a percepe lumea! cidat e ca sunt singurul din anturaj care am o perceptie despre lume mai...
14 poezii, 0 proze
LBLaura Bran
Din ce in ce mai des ma ratacesc in cautarea ta in cautarea Dumnezeului meu cu o nemernica truda, ma straduiesc sa tes propria mea ruga propriul meu crez. E noapte adanca-n suflet si-n minte noapte de Dumnezeu noaptea propriului "Eu" Ma straduiesc din greu sa gasesc un loc sfant in acest pamant de trup care sunt. As vrea s-aprind o lumanare pentru speranta ce-a murit sa bat clopote pentru fiecare pacat faptuit si sa ma cobor ca-ntr-o incercuire de ape in propriul meu aproape.
6 poezii, 0 proze
MCMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
IMirina munteanu
o viata monotona...intr-un oras banal, ingropat in rutina, intr-un bloc de la periferie, in camera in care lumea are alte cote...alte bariere, devine ireala.aici stau eu...si ma pierd mereu regasind drumul catre loc'sorul unde luna argintie guverneaza in noaptea purpurie,inmiresmata de arome tainice...acolo,la umbra copacilor, copilul incantator suspina si se joaca,plange si rade...iubeste...
17 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
TDTraian Dorz
Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase. Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor...
45 poezii, 0 proze
Noaptea care respiră
de Cezar C. Viziniuck
Dacă îl citești cu ochii deschiși, poemul devine noapte. Dacă îl citești cu ochii ușor obosiți, își pune pe umeri o mantie de frig care nu știe să se topească. Începe aici: un om singur într-o tăcere...
Occident
de Virgil Diaconu
Stau sub cireș, în marginea grădinii, și îl aștept să vină. S-a făcut deja întuneric și eu îl aștept la fel ca noaptea trecută, la fel ca noaptea de dinaintea nopții trecute și ca întotdeauna… El stă...
Nimeni nu moare peste măsură
de Silviu Somesanu
E noaptea în care se miră stelele care respiră lumină deasupra de umbroasele nepătrunse în care locuiește întunericul. Fără să se clintească timpul când oamenii capătă aripi, cerul privește absent...
Avatarurile Sburătorului Împietrit
de ovidiu cristian dinica
Poezia lui Ovidiu Cristian Dinică aparține prin structură și stil modernismului clasic, riscând o paradigmă care îl delimitează pe poet de cele două extreme, avangarda și post modernismul. Autorul...
Pietre de moare
de Ionut Popa
Ne-am încordat fiecare centimetru din trup și ne-am întins peste prăpăstiile din ochii celuilalt. Niciun punct nu a rămas descoperit, nu a rămas al nimănui în noaptea pe care o respiram adânc....
Oglinda Rătăcită
de Sorana Petrescu Felicia
Se lăsase întunericul asupra acelor locuri stranii, aparent lipsite de viață, de orice suflare omenească. S-a trezit, ca dintr-un vis scăpat din memorie, căruia cu greu încerci a-i mai desluși măcar...
Oameni și câini
de Tudose Dragos
Ideea îi încolțise în minte aproape pe nesimțite. Nu ar putea spune exact când se hotărâse și când stabilise fiecare detaliu, dar ceea ce știa era că totul se lega atât de bine, că nu exista nici o...
O lume care respiră iubire
de Cezar C. Viziniuck
Te iubesc trece prin pereți ca un vânt cald care mișcă draperiile, îmi miroase pielea, se agață de unghii, se ascunde în ceainicul aburit, se strecoară printre fibrele prosoapelor. Diminețile sunt...
noaptea dintre oraș și mine
de Daniela Bîrzu
da, noaptea care se întinde între inima noastră și inima neagră a orașului devine un nod tot mai strâns, un nod pe care nimeni, niciodată, nu-l va putea desface. doar aerul, singur, sorbind șoaptele...
Visul care ma va ucide
de Carmen Duvalma
Visul care mă va ucide Marea șterge urmele din urma ei fără milă ca pe ultima amprentă a lumii. Stau aici cu memoria golită de amintiri fără de vârstă fără de viață cu ochii goliți de prezent și...