"Nisipu-n clepsidră se scurge" – 13264 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
CSCella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
Nicolae Serban
îți este foarte dor! mosorul taie in femeia pe care n-o mai iubești decât cu tălpile picioarelor. când calci pe nisip întodeauna îți rămâne întipărită iubirea. auzi cum creapă catepeteasma! din Iad nu se poate auzi nici o aripă de inger,doar o crăpătura din catepeteasma,din care din când in când câte unul ,din noi își scuipă păcatele, îngropate intr-un popă păcătos.
69 poezii, 0 proze
birdean lucian
neinteresanta,banala, pierdere de timp si spatiu.. un bob de nisip.......incerc de cand m-am nascut sa inteleg ceva din ceea ce ma inconjoara.Pana acum n-am reusit.Sper ca inca mai am timpul necesar sa inteleg viata daca nu pentru ceea ce am trait macar pentru ceea ce am netrait.In rest... e liniste.
12 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
ADAna Maria Damoc
Născută: întrun sat reședință de comună a jud. Iași, școală absolvită:prea puțină pentru a ma crede om de litere.........doar școala primară. 8 clase adică....nu că nu aș fi vrut mai multă invățătură dar mai mult nu s-a putut(nu vreau sa spun de ce) Publicații:Ziarul local Viitorul- dacă se pune în calcul și la fel în revista Împreună- o revistă pentru persoane cu dizabilități(scurte articole și poezii) Planuri de viitor:să obțin cât de cât aprecierea pe www.poezie.ro și să demonstrez că pot oferi mult mai mult decat și-au inchipuit unii...... Gânduri după care mă ghidez: Sunt cu atât mai optimistă cu cât viața mă încearcă mai mult...Caut înțelesuri chiar și-n cel mai infim fir de nisip,dar rămân atâtea intrebări fara raspuns...De va fi o viață lungă îndelung voi cauta viața și sensul ei(în oricare parte o fi el) Viața merge înainte...indiferent că o voi face târâș ori grabiș, dar o voi face și eu! Fiind mereu aceeași!
1 poezii, 0 proze
Nicolae Ioana
Nicolae Ioana (17.IX.1939, Racovița, j. Argeș – 20.I.2000), București) a fost un poet și prozator român. Este fiul Mariei (n. Ciocănea) și al lui Vasile Ioana, brutar. A urmat liceul la Pitești, absolvindu-l în 1954, apoi Facultatea de Filosifie a Universității din București (1959–1964). A avut diferite slujbe: pontator la Uzinele de Piese auto din Colibași (1955), contabil la Întreprinderea de Expediții auto din Pitești (1958–1959), redactor la Agerpres (1964–1966), la Editura Tineretului și la Editura Albatros (1966-1975), instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1975–1982), redactor la Editura Sport – Turism (din 1982) și la Editura Eminescu. Debutează în revista „Luceafărul” (1967). (vezi DGLR – vol. 3, E/K) OPERA Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979;...
3 poezii, 0 proze
Sandu Nisip
O neimportanta existenta in aceasta lume a existentelor importante. Nascut si crescut in Deva, absolvent al putinelor forme de invatamant existente in momentul de fata in Romania si servitor conjunctural al statului intr-un cadru militar neimportant. 30 de ani de existenta, mult prea tarziu pt. a frapa, si mult prea tanar pentru a fi luat in serios, daca as fi sincer cu mine si cu dvs. as spune ca nu am nici un motiv intemeiat sa imi fac cont pe acest site, altul decat ca sunt un impatimit al literaturii.
5 poezii, 0 proze
ISIoana Stanciu
poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.
5 poezii, 0 proze
Georgiano de Basano
nisip pe mare
3 poezii, 0 proze
Nisipu-n clepsidră se scurge
de Mihail Buricea
Nisipu-n clepsidră se scurge Si plouă cu clipe rotunde Iar totul în juru-mi se frânge Fiori neînțeleși mă-mpresoară Când totu-i absurd și rece afară În noapte m-apropii de lună Cu gândul să-mi fie...
Nisipu-n clepsidră se scurge
de Mihail Buricea
Nisipu-n clepsidră se scurge Plouă cu clipe rotunde Totul în juru-mi se frânge Fiori neînțeleși mă-mpresoară Când totu-i absurd și rece afară În noapte m-apropi de lună Cu gândul să-mi fie cunună Un...
Fiori neînțeleși mă-mpresoară
de Mihail Buricea
Plouă cu clipe rotunde Nisipu-n clepsidră se scurge Totul în juru-mi se frânge Fiori neînțeleși mă-mpresoară Când totu-i absurd și rece afară În noapte m-apropii de lună Cu gândul să-mi fie cunună Un...
Atunci, cel mai greu mi-e...
de Tarniceri Aurelia
Cînd timpul se scurge și nu-l pot opri, Așa cum nisipu-n clepsidră se-adună, Revin amintiri care-au fost într-o zi, Ca inimii mele rănite, să-i spună: Trec zile de vară și-apoi frunze cad, Și umbrele...
Timpul...
de Carmen-Elena Munteanu
E atât de ciudat cum se scurge timpul... Nisipu-n clepsidră își urmărește ritmul! Lumea aleargă alene prin viață, Iar vântul puternic Suflarea le-ngheață!... E ciudat cum se scurge timpul!... Unde...
Valurile vieții
de Floarea Cărbune
În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis, E fereastra prin care privesc Oceanul vieții, Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul lor,...
Suflet nepieritor
de Floarea Cărbune
În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis; E fereastra prin care privesc Oceanul vieții - Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide...
te aștept
de Lidia Muraru
te aștept întotdeauna dincolo după ce ziua apune și soarele îngână luceafărul de noapte cu un geamăt nocturn. dincolo după cerul ce-a obosit să mai scuture norii, după ce visul a trecut cu un fel de...
patRIOTism
de mihai curtean
pe bancnota de 1 leu a țării mele într-o parte stă iorga nicolae și în cealaltă o acvilă cu o cruce-n cioc pentru că înaintașii țării mele și acum mai luptă cu crucea-n dinți lovind în dreapta și-n...
Eternitate
de Floarea Cărbune
Numărăm clipele vieții Precum păstorul își numără turma, Nisipul se scurge-n clepsidră... Viața este o cale lungă, Presărată cu bucurii, durere și speranță. Iubirea Este mirajul care dă culoare...