"N-am crezut vreodata" – 21108 rezultate
0.01 secundeMeilisearchliliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
DMDANILA MONICA
Sa incepem cu inceputul, adica mai bine zis cu o frumoasa si insorita zi de iarna adica 13 Februarie 1973 cand am aparut pe lume in prafuitul Bucuresti, o foarte prietenoasa, voluntara si guraliva Varsatoare. Si sa fiu sincera n-as fi vrut sa ma nasc in alta zodie , si mai mult decat atat am ales sa apar cu 2 saptamani mai devreme decat era prevazut de la nenea doctorul. Sunt unica la parinti (desi toti suntem unici, ca personalitate si suflet) cu toate ca mi-as fi dorit frati sau surori. Am crescut inconjurata de dragoste si armonie si de prieteni insa mereu am simtit o nevoie mai mare de dragoste decat ceilalti... Nascuta in Bucuresti dar cu radacini dincolo de Prut, asa m-am nascut, romantica, si la inceput am crezut ca sunt ciudata, sau ma rog asa credeau cei din jurul meu pana cand am crezut-o si eu...Si eram ciudata pentru ca : imi placea marea, sa ii ascult chemarea la ceasul când se tes luminile si cand in linistea inserarii se nasc sublime ganduri.. Mai eram ciudata pentru ca...
156 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
ZRZilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
Ion Dumitrescu
Am fost mic acum sunt ceva mai mare
2 poezii, 0 proze
Vintescu Ana-Maria
1 poezii, 0 proze
mihai bogdan george
n-am
5 poezii, 0 proze
IGIonut Grosu
N-am.
24 poezii, 0 proze
ovidiu cocieru
n-am
3 poezii, 0 proze
andy dobrescu
n-am
1 poezii, 0 proze
N-am crezut vreodata
de Burghelea Felix
O, n-am crezut vreodata sa aud plansul Poetului care-si lacrimeaza Intrebarile, Pamantul, Sperand, Visand sa-si imprime piciorul de vers in lutul lumesc si arid. O, n-am crezut vreodat sa-mi aud...
Am fericire!
de Ionela van Rees-Zota
Am fericire, luați, vă dau și vouă s-aveți cât vreți, nu am crezut vreodată, că voi avea, pentru a da și la cei dragi. Am fericire, n-am visat vreodată, că voi primi atât de multe-n viață, este...
O floare amara
de raduwuzhere
N-am crezut vreodata Desi am simtit de prea mult Ca o sa mor singur Si o sa ma trezesc tacut. N-am crezut niciodata Dar (atunci) credeam in prea mult. Si s-au trezit dimineata, El mult prea tacut si...
și tăcând mă iubești
de Ottilia Ardeleanu
n-am crezut vreodată că tăcerea îmi poate vorbi atât de frumos când se întinde între noi aerul ia nenumărate forme de viață cât să mă uimească tablori transparente potrivite ochiului și inimii cu...
Dragostea, partea întâi
de Bogdan Cristian Blascioc
Nu am crezut vreodată că voi trăi dragostea adevărată, dar într-o zi acest lucru chiar mi s-a întâmplat. Ceea ce a fost șocant, inclusiv și pentru mine, a fost faptul că persoana care avea să...
Revelion cu mine
de Florentina-Loredana Dalian
Iată c-am trăit si ce n-am crezut vreodată. Un Revelion cu mine însămi. Ei si ce, mi-am spus! Mii de oameni stau singuri de sărbători. Si la urma urmei, Revelionul e o noapte ca oricare alta. Desigur...
Sonet 217
de Cristian Vasiliu
Fiorul prin vertebre înșurubat coboară, Căci n-am crezut vreodată că mintea mea din malț Și inima-mi umflată ca un balon – ușoară, Atât de sus cu tine eu pot să le înalț. Juma\'te fericire și...
offline story
de Alexandra Onofrei
iarna nu e decât o adunătură de idei și eu nicicând n-am fost mai fericită / lumea n-a depășit faza taxiurilor în care se-ntâmplă povești offline destul de drăguțe/ și sa fim serioși ce poate fi mai...
Dresden
de Miruna Gavaz
Ne-am răsucit unul pe altu'-o-ntreagă primăvară sub aer violet; Rupeam ochiul și îl puneam în palmă, îl înălțam să vadă: era iarnă-afară. Dar nu credeam. Tu încă crezi? Ce transparent intens ne...
Saudade - Mariza
de Elena Marcu
Am două mari iubiri necondiționate (sau e pleonasm?!): Mariza și Cohen. Despre Leonard Cohen am apucat să vă spun, am patetizat, am făcut declarații de amor etern, am scris o minicronică, am jurat...