"Minciunile din fiecare zi" – 4317 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
GDGabriele D'Annunzio
Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara - d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene. Gabriele d’Annunzio, poet, romancier, dramaturg și soldat s-a născut în Pescara, la 12 martie 1863. Părinții săi erau Francesco Paolo Rapagnetta, care și-a luat și numele d'Annunzio și Luisa de Benedictis. S-a mutat la Roma în 1881 și și-a încput cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca o legendă… În septembrie 1919, Gabriele d’Annunzio a condus o expediție în Dalmația, ocupând portul Fiume[1], unde a înființat un stat...
8 poezii, 0 proze
Monica Berceanu
" nu sunt nimic din ceea ce am vrut sa fiu \ dar fiindca m-am nascut fara sa stiu \ raman \ acelasi care sunt " .... Scriu pentru ca vorbele imi mor inainte de a fi rostite ... scriu pentru ca gandurile mele sunt hoinare ale trecutului si ale viitorului ... nevrand sa pierd nimic din ceea ce iubesc , din ceea ce respir ... din ceea ce traiesc ... nu ma intrebati cui scriu , de ce si cum ... nu as putea sa va raspund niciodata ... poate va regasiti in povestile mele ... poate doar cititi si ma compatimiti ... poate doar radeti ironic ... va las ... nimeni nu ar putea intelege vreodata povestea sufletului meu ... stiu numai eu adevarul clipelor , adevarul minciunilor si al ascunsului ! ... pentru mine exista un singur suflet ... un singur nume si un singur vis ... si totul se topeste in cuvinte ...! si totusi .. Tu stii ce vreau sa spun ... !
48 poezii, 0 proze
LAlombardi alexandra
Poate ca nu vreau sa salvez padurea tropicala sau sa acopar gaura din stratul de ozon...Nu sunt vreun geniu neinteles sau vreo persoana plina de sine...Vreau doar sa creez ceva ce poate va ramane in analele literaturii romane sau macar sa-mi dau frau imaginatie fara ca macar cineva sa observe. Asta sunt eu fara ocolisuri,fara minciuni,fara nimic fals.Pentru cei vor sa ma asculte sunt exact aici si sunt gata sa prezint cea am mai bun din imaginatia mea.
1 poezii, 0 proze
MFMădălin Farcaș
Nu sunt genul care să-și vândă viața în cuvinte frumoase. O trăiesc, o desfac, o înțeleg pe bucăți — uneori prea bine. Am învățat mai mult din nopți decât din zile, mai mult din greșeli decât din oameni. Nu caut sensuri complicate, dar nici nu mă mulțumesc cu minciuni simple. Simt mult, spun puțin. Observ tot, dar aleg ce contează. Nu sunt pierdut — doar în proces. Nu sunt rece — doar atent unde mă risipesc. Dacă mă înțelegi, bine. Dacă nu… nici nu trebuie.
4 poezii, 0 proze
stanciulescu lucian
pelerinaje in meca occidentala,minciuni frumoase care de ceva vreme imi sparg in continuu geamul gindirii.cioburile amintirilor sunt mea culpa care imi zgirie constiinta,iar indestructibilitatea efectelor personale imi raneste,putinta degetului in cauza, de a il pune pe ranile provocate altor semeni. si cu toate acestea ,creierul inimii imi spune ca pot suporta infuzii noi de trairi reparatoare. scurgerile de emotionalitati se datoreaza razvratirii laturii psiho,afective de tirania ratiunii consumatoare de Prezent cu reminiscentele viciilor.
1 poezii, 0 proze
BLB. Liviu
"sinceritatea e leagatura suprema dintre suflete dar ne pierdem printre sute de minciuni,suntem pagani,iubirea noastra-i cruda,cu pacatul ruda,aduce prea putina placere si cere prea multa truda!"
11 poezii, 0 proze
SDSanda Daniela
Scriu poeme pentru sufletul meu și simt că prin ele mă eliberez. Astfel, scriind,îmi exteriorizez avalanța de sentimente. Lucrurile care mă inspiră sunt minunile cu care viața ne întâmpină zi de zi, iubirea, prietenia, natura și oamenii care au știut să lase în urma lor lucruri memorabile care să ajute omenirea în progresul ei.
21 poezii, 0 proze
VEVictor Eftimiu
Victor Eftimiu (1889-1972) Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania - d. 27 noiembrie 1972) a fost un poet, dramaturg, povestitor, traducător și academician român. Victor Eftimiu a fost un poet, dramaturg român interbelic, autorul pieselor de teatru în versuri Înșir'te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă. Teatru Cocoșul negru Înșir-te mărgărite Prometeu Thebaida, Ringala, Dansul milioanelor Omul care a văzut moartea Inspectorul broaștelor Marele duhovnic Haiducii Parada Pană Lesnea Rusalim Strămoșii Crinul vieții Volume de versuri Poemele singurătății, 1912; Odă limbii române, 1958; Minciuni terestre, 1961; Poezii, 1964. Beletristică Kimonoul instelat
16 poezii, 0 proze
Minciunile din fiecare zi
de Eugen Galateanu
Poate că n-o să ai curaj să-i spui niciodată Că înflorești atunci când o vezi Că imaginea ei, proaspătă, dimineața După lungul voiaj subteran Prin Stixul lui 133 După babele moarte agățate pe scară...
Optimiștii și depresivii
de razvan rachieriu
1.Între prostia maximă și inteligența maximă se încadrează oamenii normali, extremele aparțin oamenilor anormali : nebunii la limita inferioară și geniile la limita superioară. 2.Omul nu se poate...
Nasul lui Pinocchio
de Constantin Enianu
Să fii mințit este cel mai grav act de trădare. Dar ce este și mai grav e că unii nu-și dau seama când sunt mințiți sau chiar vor să fie mințiți. Dictonul latin „mundus vult decipi, ergo decipiatur”,...
astăzi va fi o zi mare
de Macovei Costel
aceasta este minciuna cu care mă ridic din pat în fiecare zi și fac cei câțiva pași către periuța de dinți pentru că indiferent cum va fi ziua, important e să ai un zâmbet frumos de obicei bag în...
Scrumiere infometate
de neaga cosmin
Pe margini de file tipărite Cu dinții în limba altuia, cu câte o pungă de lapte înghețat în echilibru pe spatele fiecărui cot și cu tăieturile săpate în spatele încheieturii cusute cu bandă adezivă...
Eroii din Decembrie- pisoar public ?
de Eugen Galateanu
21 Decembrie 1989 este o zi care nu există. Pe 21 Decembrie nu s-a întâmplat nimic important.Doar au murit niște oameni. Am trecut astăzi pe la Universitate. Acolo, într-un Decembrie de acum 16 ani...
poveste din amintirea unui monom (III)
de ruxandra stanescu
cateodata inotam cu bratele intinse ca o lebada caci in povestea asta lebedele avusesera si ele odata brate; alteori cu bratele lipite strans de un corp uleios inaintam dusa de un curent necunoscut...
Viața e o tigaie mare
de nica ioana
Mă gandeam zilele trecute câte lucruri păstrăm fiecare în bagajul mental care ne apasă etmoidalele. Care sunt acele itemuri care ne însoțesc timid din umbră. Fie că e vorba de facturile de curent...
un om, o mască
de Macovei Costel
dimineața înseamnă pentru el o muncă în plus răscolește prin toate ungherele ca să-și aleagă masca nu poate ieși din spaimele sale fără mască nimeni și nimic nu l-ar convinge de contrariul acestei...
Eu și site-ul meu
de Eugen Galateanu
Doamne, ce mi-aș dori să pot fi din nou un copil! Doar copiii nu au vini. Ei sunt puri, atâta cât poate fi un membru al speciei umane. Din păcate însă, cresc. Și crescând, vin și compromisurile. Un...
Orizont IV
de Iuliana Ungureanu
Trăiam undeva, într-o pictură cu munți, eram mică și roșie în bucata de toamnă măruntă, nostimă, cu care-mi acopereai minciunile de la capăt de rând, aflai ceva despre mine în fiecare zi, te interesa...