Căutare

Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...

41 poezii, 0 proze

dascalu alexandra

Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...

30 poezii, 0 proze

Cristina Climov

Sunt un cesornic stricat Sunt un ceasornic stricat Minutarul meu se incapataneaza Sa-mi masoare timpul in sentimente. Secundele-s undeva Prin memoria mea temporara Un soi de fotografii fara culoare. In loc de rama mi-au turnat Un val subtire de eternitate Si atingeri cu vise. Am sa ma asez De acum inainte Pe noptiera veche a tuturor bunicilor din lume Sa le servesc diminetile singuratice Cu caldura si timp infinit.

8 poezii, 0 proze

Elena D. Marcu

EU eu respir, eu tremur, eu zambesc, eu ma inrosesc, eu plang, eu merg inainte, eu...nu sunt speciala, dar daca totusi sunt si nu realizez asta? ha! eu...visez. da visez! am propria mea gradina cu vise pe care le cultiv asa cum vreau eu. nu imi sunt impuse reguli speciale de gradinarit. sunt doar eu si straturi pline de iluzii, vise, idei, dorinte..."cultivator de vise" ! si totusi eu...inca invat. invat sa am curajul sa fiu eu insami, sa-mi recunosc meritele si sa accept infrangerile. invat sa strig atunci cand nu pot aproba in tacere si invat sa suspin atunci cand nu am glas sa pot striga. am nevoie sa invat toate astea... meandradoi@yahoo.com t3ddy_m3

25 poezii, 0 proze

Martin Teodorescu Hut

Mi-am citit viata si n-am ajuns la ultima pagina. E un roman lung.

1 poezii, 0 proze

Antrei Kranich

mi-am atarnat cuvintele dupa gat, asa cum altii isi atarna bocancii, sa nu si-i noroiasca. si de atunci ma plimb incolo incoace, nestiind daca merg inainte sau inapoi. dar merg. nascut '82 kranich zis si andrei ot tgocna (unul dintre orasele de suflet) (tragea dupa ea, rosu, alungit, un caine imprimat pe sacosa) andru_trocea@yahoo.com

30 poezii, 0 proze

Tone Anca Viorica

Mi-am transformat lacrimile în cuvinte și le-am așternut pe pânze țesute din vise. A venit vremea să înfrunt realitatea.

5 poezii, 0 proze

ioana vaduva

Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.

6 poezii, 0 proze

Silvia Bitere

"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"

142 poezii, 0 proze

Mi-am strigat iubirea...

de Eugen Bîrziche

Mi-am strigat iubirea către soare... Prea mândru, n-a vrut să-mi răspundă; Strigătul amarnic, de jale, Eliberat din pieptul meu de muritor, Este, gândește el, doar apă de ploaie, Doar un strigăt...

Poezii de dragoste

de x

O soapta-a sangerat cand buza mi-am ranit, Privid cum plang peretii in umbre de lumina, Mi se parea ca-i ziua topita-n asfintit Iar mana printre gesturi era doar o straina. Am pus la tampla gand...

M-ai părăsit...

de Paula Buzatu

Simt că din suflet mi-a alunecat ceva Prea drag pentru inima mea, O! cred că e iubirea, Ascunsă, pierdută pe undeva. De ce oare ne-am despărțit!? În seara-aceea târzie la asfințit Că te iubeam cu...

grief, maybe

de Leonard Ancuta

am spulberat durerile altora cu încrederea că vor simți ceva, puțin, din durerea mea. mi-am folosit cunoștințele întru progres, pentru momentul cînd dansul va învinge cruzimea. intoxicat de jale de...

De dragul nebuniei...

de Serban Stanescu

M-am ridicat greu de pe pământ pentru că lacrimile atârnă greu și mă durea plecarea, mă durea lăsarea in urmă a atâtor alte dureri ale voastre, ale noastre, care mă dor pe mine cât vă dor pe voi, cât...

Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele

de Paul Pietraru

- Bună dragul meu Acum am venit de la spital Greu se mai aduce pe lume un copil Mi-e aşa milă de copila asta, a venit la mine în braţe şi mi-a spus: "Ajută-mă Maria" I-am dus apă şi suc Acum am venit...

Suflet pierdut

de Tomița Andreea

Iubirea transcende timpul iar Moartea o păstrează la adăpostul umbrelor până ce și ultima fărâmă de existență se dizolvă în abisul uitării Cel mai trist moment din viața unui om este cu siguranță...

Însoțitorul de cadavre

de Andreea Cristina Șarba

PROLOG Începutul trecutului și-a făcut apariția odata cu mine “Lăsați-mă! Sunt pe Cruce” am strigat “lăsați-mi oasele, se vor odihni înecate în suspine”, dar nu m-au ascultat. S-au înspăimântat de...

Păzitoarea Vezuviului

de Paul Pietraru

Seara a doua a fost ca și cum ne-am fi cunoscut de când lumea, ne descopeream fără șocuri, calm și blând. Acesta este cuvântul: blândețe. Prietenia noastră, prietenie pornită din sinceritatea...