"Meteacănul blestemat" – 87 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ARAurel Rău
Aurel Rău (n. 9 noiembrie 1930, Josenii Bârgăului, Bistrița-Năsăud) este un poet, prozator și eseist/publicist român. A urmat în 1953 Facultatea de Filologie Cluj. A debutat cu versuri în publicația Lupta Ardealului (1949). Lucrează din 1959 ca redactor la revista Steaua din Cluj-Napoca. Aici, el și A.E. Baconsky l-au readus în viața publică pe Lucian Blaga, ce fusese cenzurat în anii stalinismului. A primit Premiul Academiei pentru Poezie, Premiul pentru traducere acordat de USR, premii "Opera Omnia". A editat în 1987 la Editura Dacia antologia "Poeți francezi". Opere * Mesteacănul, 1953 * Focurile sacre, București, 1957 * La marginea deșertului Gobi, București, 1960 * Unde apele vorbesc cu pământul, București, 1961 * Jocul de-a stelele, București, 1963 * Stampe, 1964 * Pe înaltele reliefuri, Cluj-Napoca, 1967 * Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretului, București, 1967 * Întâlniri cu scriitori, Editura Univers, București, 1968 * Elogii, București, 1968 * Turn cu ceas, 1971 *...
48 poezii, 0 proze
Meteacănul blestemat
de Dorina Enuica
CAPITOLUL DOI Trecuseră trei zile de când m-am sechestrat în apartamentul lui Marcu. Afară era o vară splendidă și o arșiță cumplită, iar eu eram înnebunită după soare, după plajă și iată-mă într-un...
Mesteacănul blestemat
de Dorina Enuica
Cărarea-mi era luminată…Am întors capul și-n spatele meu străluceau luceferii suferinței. În fața mea abisul destinului aștepta să-nghită prada ce i-a fost promisă. Eram la răscruce, neputincioasă și...
Fetița cu o mie de riduri
de heghedus camelia
Fascinată de stările și viziunile care o străbat, Nora Iuga scrie un jurnal al călătoriilor prin teritoriile mai puțin explorate ale ființei, prin subteranele minții, un produs al căutării febrile de...
Mesteacanul
de Radu Tudor Ciornei
Unii copaci privesc spre inauntru Pasesc usor printre firele de iarba Radacinile lor viseaza La fierul din inima pamintului Din care nu se fac topoare nici sabii. Unii copaci imbatrinesc cu inele...
mesteacanul meu
de Stefan GOGOTA
din zare cu coaja-i lucind ca Argintul, Mesteacanul meu adormit langa deal, m-asteapta sa cresc, sa cutreier pamantul El sta tot acolo batran, triumfal dar unde te-apropii printre dealuri si-i vezi...
Mesteacănul
de Razvan Dragoi
Mesteacănul Numele meu este Cecilia O impertinență spirituală mă îndemna să fiu. Eram singură, închinându-mă iconoclast la propriul meu vițel de aur. Știam că e un păcat, dar era un moment de revoltă...
Mesteacănul (1998)
de Ana Leibovici Hutanu
Într-un copac am auzit odată inima ta bătând. Era un sunet slab - o supărare grea te-apasă și te-ai închis în scoarța aspră ca-ntr-un mormânt. Am cuprins trunchiul subțire cu brațele - era atâta...
mesteacănul
de catalin ioan vega
copacul mireasă sângerează până i se văd oasele argintate de timp în laptele alb ca seva îşi creşte frunza neastâmpărată fără vânt frumoasa mea blondă în soarele toamnei te vei apleca să-mi vezi...
alune pentru veverrițe
de Ioan Postolache-Doljești
mesteacănul din parc mă cheamă cu legănări de frunze arămii și-aș vrea pe banca de-astă vară cu-același tonus tu să vii dar parcu-i gol sîntem stafii în parcul gol de ce nu vii alune am să dăm la...
Amurg
de Octavian Goga
Din mesteacănul de-afară Foi îngălbenite curg, Când cernindu-și pânza rară Cade vânătul amurg. Frate bun mi-a fost copacul Cu podoaba lui de ieri. El mi-a adumbrit, săracul, Un noroc de două veri....
pentru tine
de pop romeo
lângă tine mesteacănul clipei ar plânge dar lacrimile-s frunze strecurate printre comori rebegite de dor cu aripile evantai din dorințe nespuse sunet ascuns într-o călimară încinsă șterge lacrima...
mesteacăn
de Simion Cozmescu
ce frumos plângi pot ghici pe obrazul tău mesteacănul pierde albastru sub teaca de ploaie care șuvoaie inundă spre valea scriită poveste de sub deșurubat nevinovat umăr al tău cern spre soare izvoare...
Soră cu moartea. Și frate
de Sorin Stoica
Acolo, striviți de mesteacănul din colțul străzii Pompierilor, pe când se însera ca și cum s-ar fi terminat lumea, am făcut dragoste prima oară iar imediat după aceea ai traversat strada, mai știi?,...
trecerea
de constantinescu constantin
trecerea ah prieteni prin acest punct terminus trecerea dincolo începe trecerea în neantia fără limite adînc încep să mă cutremur din mesteacănul nervilor în miezul monadei mă subțiez mă rarefiez...
amândoi
de pop romeo
amândoi știm cum se culege firul de iarbă ce crește sărutul luminii clipa tace vioară întoarsă pe partea cu muguri îmbrăcat în copil mesteacănul ultimei tale atingeri plânge stingher ce departe zid...
Mai bate încă ...
de Marcel Cuperman
Mai bate încă toaca în schitul singuratic Și ritmul său haotic cutremură pădurea, La marginea luminii mesteacănul tomnatic Se scutură de frunze să le trimit-aiurea. Un fir de rȃu șăgalnic...
Poem interior
de Ioana Geier
Fiecare anotimp vine peste noi cu o stingere... pricepem oricum din suspinul înserării peste mesteacănul alb sau cormoranul ce nu mai are-n el violență și nici onoare important este să găsim sens...
îmi lipsești în hârjoana
de Ioan Postolache-Doljești
verbală un mugur de gând a fost amputat și care-i problema îmi zic coroana ți-i plină de cioturi mesteacănul primăvara se lasă tăiat din rănile scoarței să curgă izvorul leacului atât de mult...
Ce inseamna a admira
de Marina Samoila
Abia trecuse. Au ramas urmele In praful ulitei, Unduind inegal. Sub lumina lunii, Langa mesteacanul alb, Ultima licorna Isi privea visatoare Stralucirea copitelor. Ultima licorna, Cu spinarea cabrata...