"Mama mea icoana care plânge" – 20378 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
iliescu maria alexandra
M am nascut in Pitesti, am fost crescuta de bunicii mei si de mama mea. Am studiat la Sibiu unde am terminat Facultatea de Jurnalistica fiind sefa de promotie si acum sunt studenta in ultimul an la master si in anul doi la Drept. Am publicat trei carti, doua volume de poezie, dintre care ultimul, in 2009 este bilingv roman francez, dar si un roman. Am participat la diferite cenacluri in perioada liceului si am publicat in volume colective. N am incetat nicio clipa sa scriu. Va multumesc ca mi ati dat sansa de a ma inscrie aici si astept parerile dvs. Mi e greu sa mai gasesc oameni care iubesc poezia si arta. Pentru mine este totul, singurul mod de a ma regasi si a avea un scop in viata in lupta cu tot ce ma inconjoara.
3 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
EȘEcaterina Ștefan
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru Crudu. În cadrul Universității Dunărea de Jos, din Galați, am absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie, specializarea Farmacie, în anul 2016. Blog personal: ecaterina-sarmant.blogspot.com Email: barganecaterina@yahoo.com
277 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
munteanu alina
in 1990 m-am nascut...dupa care in 1996 am inceput clasa 1 a..acum sunt clasa a12a ..in clasa a 8 a am ramas singura..deoarece la sfarsitul clasei a7a a decedat tatal meu iar la inceputul clasei a8a a plecat mama mea in strainatate..si astfel am ramas singura...si nu stiu ce as mai putea spune:D:">
2 poezii, 0 proze
GDGeorgiana Duțǎ
Am venit pe lume in a 17-a seara din luna iulie,pentru ca era cald si luna plina.Anul nu l-am ales eu,ci mama mea care a decis:1982.Necesitatea de a scrie s-a nascut in mine, inainte de a invata alfabetul, pe vremea cand imi inregistram poeziile pe casete audio.Spun necesitate, pt ca scrisul a fost o forma de a evada din colivia de aur, de a compensa visele ucise inainte de a prinde contur si nu in ultimul rand o reala terapie a tuturor tulburarilor sufletesti.Dupa ce am studiat temeinic abecedarul am scris 3 volume de poezie Petale de toamna, Alb incert si Eden si infern, ganduri si un roman Vara aceea.Am absolvit liceul teoretic Eugen Lovinescu, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si stiintele educatiei, masterul Terapie si recuperare in psihopedagogia speciala, in cadrul aceleiasi facultati. De 3 ani lucrez la o scoala speciala ca si consilier, profesor psihopedagog.Am ales sa ma dedic acestor copii, in speranta ca printre ei voi gasi macar o frantura din copilaria...
23 poezii, 0 proze
Carunta Elena
Nascuta intr-o familie de oameni respectabili in comuna Smulti, jud. Galati, unde am copilarit dumnezeieste alaturi de sora mea, Lacramioara in familia care mi-a dat atat de multe..., in casa care pentru mine a ramas Raiul. Clasele primare si V-VI, la scoala din comuna, iar cls. VII- VIII, la Sc nr 4 din Tecuci; urmeaza Lic. Ped. C. Negri din Galati, in urma caruia am devenit invatator. Ma intorc in comuna, unde devin invatator implicat in viata scolii, culturala a satului; organizez serbari alaturi de mama mea, educatoare, punem , cu sora mea, piese de teatru in scena cu tinerii din sat, fac parte din grupul vocal al scolii, reprezint comuna in intreceri nationale sportive de amatori la tenis de masa ( premiul cel mai important, locul III, sectiunea 14-19 ani, la Campionatul National de tenis de masa, Oradea, 1977, premiu care aduce tinerilor din comuna o masa de tenis, gratuit. Casatorita in 1981 cu Mihai, ardelean, plec in Ardeal in 1985, cu intreaga familie: sot si doi copii,...
2 poezii, 0 proze
SVStanica Ilie Viorel
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am aflat...jeleau), mama mea era obosită de ziua de ieri și de altele.Moașa și-a sters nasul cu mâneca halatului și mi-a zâmbit ca și când ar fi spus :- o să vezi tu! Am rămas de atunci pe aci, mereu pentru încă o zi. Poate cât să am timp să mă nasc. *** actualizare, azi 24.07.2024: n-am publicat nimic, dar, de curând, am avut curajul (tupeul) să dau la tipar două volume, în parteneriat cu editura Ecou Transilvan- Cluj Napoca. folosind link-ul de mai jos puteți viziona filmul prezentării cărților https://m.youtube.com/watch?v=QEmfnHMiM9U&t=1561s *** e-mail: siwdem@yahoo.com *** actualizare, azi 08.08.2024 am debutat într-un volum colectiv, alături de autorii: Anica Andrei-Fraschin, Ottilia Ardeleanu, Valeriu Barbu, Mihaela Marinela Chițac,...
1052 poezii, 0 proze
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
Mama mea icoana care plânge
de Teodor Dume
mama mea este icoana de pe peretele văruit în alb și ne privim de multă vreme uneori se uită în jos și plânge trecem cu greu de la o privire la alta și nu ne spunem nimic dar azi am clădit o punte...
Copil de strada
de Ioan Grosaru
Sunt un copil al vietii parasit Sa gust raceala strazilor spre moarte Furat de dreptul de a fi iubit Si sters din cartea lucrurilor toate Parintii mei m-au parasit de mic Afara din oras pe-o cararuie...
părăsire de domiciliu
de Ottilia Ardeleanu
toți bărbații din viața mea m-au părăsit fiecare cum a știut mai bine tatăl nu s-a-nțeles cu mama s-a mutat unde i s-a părut lui paradiziac numai că mie mi-a frânt mândria aceea când spui tatăl meu...
Fuga din măr
de CORINA PLESA
Știu de ce femeia nu poate fi gând curat sau unic. De ce nu poate fi icoană, ci idol ( Maria nu e femeie, e nașterea!) Câtă viață are în ea odată cu nașterea știe doar Dumnezeu și ispita! Nu se poate...
Istoria celor doi bebelusi
de elena gheorghiu
Scena 1 Planeta Tomina, într-o zi însorită a anului 2510. La aceiași oră, minut și secundă s-au născut doi bebeluși. O fetiță pe nume Andrada și un băiețel pe nume Gabrindo.Ursitoarele care au venit...
Amintiri, de la Fundeni...
de Mahok Valeria
Am dat biletul destinului părinților mei, de cum am ajuns acasă. Parcă și acum îl văd pe tata cum se mira și nu-i venea să creadă ochilor ce citește: -Ce e(,) ticule ? Îl întrebă mama curioasă, pe...
Poiana Narciselor-Capitolul XLIII
de Georgiana Milescu
XLIII Ema își dădea încă o dată seama că timpul este acela care vindecă toate rănile. Din experiența anilor care trecuseră, în tot ceea ce făcuse, cam un an era perioada de cicatrizare atât a rănilor...
nunc dimittis
de emilian valeriu pal
de mai bine de zece ani pe un perete din camera mea am o icoană cu cristos răstignit poate mă credeți nebun dar înainte de sărbători când am vrut s-o curăț de praf cristos a oftat și mi-a spus că ar...
---REVELATIE---
de Aprodu ioana irina
Rareori pot sesiza energia pozitiva care inconjoara corpul uman deoarece avem \'\'prostul obicei\'\' de a ne invalui in ganduri care nu duc nincaieri si in framantari care nu fac decat sa raneasca pe...
înger cu cheia la gât
de florian stoian -silișteanu
mă voi muta spre stele - e ultimul cuvânt poștașul obosit încurcă tot mereu adresa mea din cer cu cea de pe pământ abia de mă mai ține minte DUMNEZEU Îmi tot spunea odată mama că va veni o vreme când...