"Mai trage-o dușcă" – 22152 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
subiectivisme
articole și eseuri despre întâmplări, fapte, evenimente; comentate în cel mai pur stil subiectiv de Florin Hălălău
de Florin Hălălău
JMJean Mogin
Născut la Bruxelles, la 25 aprilie 1921. Jean Mogin se trage dintr-o familie de origine franceză, emigrată în Țările-de-Jos cu puțin înainte de revocarea Edictului din Nantes (1685). Fiu al poetului Norge, Jean Mogin este poet, autor dramatic și critic literar. A studiat arheologia și istoria artelor. A condus serviciul de teatru și literatură al Radiodifuziunii naționale belgiene. Poeți mai vârstnici, de prestigiu, și critici ca Franz Hellens și Jean Tordeur au relevat calitățile esențiale ale scrisului lui Jean Mogin în poezie și teatru : „un poet dăruit cu un verb ales și interogativ patetic, cu alură incisivă, cu abundență lexicală, cu nerăbdare pasionată”. A publicat culegerile de poezie: La vigne amere (Vița amară), în 1943 – Premiul poeților; Les vigiles (Ajunurile), în 1950; Les patures du silence (Pajiștile liniștii), în 1956 – Premiul gândirii franceze.
2 poezii, 0 proze
Da
Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.
14 poezii, 0 proze
GGriffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
DCDan Constantin
Născut în Hunedoara. " Daca as fi fost singur nesupravegheat de mult as fi fost un firicel de praf ratacind haotic, fara de tel, far' de credinta, prin universul finit nedescifrat inca" De cind am descoperit acest site am intinerit, am redevenit din nou copil. Au trecut mai bine de 20 de ani de cind nu am mai scris o poezie. Nu eram nici pe atunci un membru activ al cenaclurilor literare, de aici mi se trage lipsa de experienta, gafele gramaticale, de punctuatie, de forma sau continut, de tehnoredactare sau exprimare, motiv pentru care doresc sa va multumesc pentru atentia cu care cititi fiecare poezie atentionandu-ma. Doamne! de unde aveti atita putere si rabdare sa cititi atitea poezii? Spuneti-mi si mie cum ati reusit sa condensati timpul!! Umil va cer acum iertare ca v-am rapit din timp. Cu stima si respect Dan Constantin
128 poezii, 0 proze
EEutropius
Eutropius (sec. IV. d.Hr.) a fost un istoric roman. A scris în jurul anului 367 compendiul Breviarium ab urbe condita în 10 cărți, în care tratează istoria Romei de la începuturile ei până la împăratul Valens (364-378), valoros mai ales pentru studierea evenimentelor petrecute în Dacia în secolele II și III. Eutropius susține în mod neîntemeiat că, la data colonizării romane a Daciei, aceasta fusese secătuită de bărbați și că, odata cu trupele romane a fost retrasă din Dacia și populația romană (271). Poziția lui Eutropius este apropiată de tradițiile istoriografiei senatoriale, care preconiza o monarhie moderată. Numele de Eutropius este forma latinizată a numeului grecesc Ευτροπιος (Eutropios), care se trage din cuvântul grec ευτροπος (eutropos), care înseamnă "versatil"
1 poezii, 0 proze
Cciofu
M-am născut în Iasi, pe data de 30 Decembrie 1984. Era o iarnă foarte grea cu troiene cît casa. Am fost cel mai frumos cadou de sărbători fiind primul nepot al familiei. Am crescut la bunici si mi-a prins foarte bine deoarece am fost educat in spiritul religios. Am urmat Școala Generală Tomești și am fost unul dintre cei mai cunoscuti elevi datorită activităților mele. Pînă în clasa a 9-a am fost cel mai mic de statură din clasă. Diriginta imi spunea "drăgălas". După ce am luat Capacitatea am dat la "Seminar". Am intrat la Colegiul Tehnic "Gh. Asachi" pentru că seminarul nu "m-a vrut". În perioada liceului am participat la revista școlii cu diverse materiale. La începutul clasei a 12-a am facut o poznă incredibila. Am fotografiat-o pe doamna dirigintă în momentul in care îi trăgea o palmă unui coleg. Mi-a luat aparatul,dar mi l-a dat înapoi. La sfîrsitul liceului i-am dat poza de frică să nu mă lase corigent. Îmi aduc aminte de o întîmplare cu diriga cînd a cazut din maxi-taxi ....
1 poezii, 0 proze
Badulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
IKingrid klondike
Nu sunt mai mult decat o modesta degustatoare intr-ale poeziei... pana acum , nu am avut sansa sau inspiratia de a putea scoate capul dintre miile de amatori care trag poezia de maneca la fiecare colt de birou... si evident, de a ma oferi , dezgolita de arogante si poticniri unui public cat de cat cunoscator asa ca , fara a avea pretentia ca as curta poezia , profit de generozitatea spatiului virtual pentru a-mi linisti si pshihanaliza printre taste , gandurile
24 poezii, 0 proze
DIDenisa Ispas
Am 24 de ani (sunt mare!), locuiesc undeva departe impreuna cu fericitul consort, imi plac o groaza de lucruri, mai ales ironia si sarcasmul, cartile, cafeaua, apa de orice fel (de la ocean la cada plina), fotografia, palavrageala serioasa sau nu, somnul si soarele. Nu (mai) fumez, nu colectionez fluturi, nici barbati, sunt aproape maritata (puie-v-a dracu' sa-mi ziceti tanti ca va strang de gat!), nu-mi plac mitocania si certurile degeaba, nu-mi place frigul decat daca e si zapada, nu trag cu tunul, nici cu urechea si mi-e frica de avioane.
4 poezii, 0 proze
Mai trage-o dușcă
de Miruna Gavaz
„Da' stai oleacă, dom'ne, stai o țâră, uite aici-șea o boabă de cultură: o prună sau o țuică, trage-o dușcă, da' ce fugi dom'ne? Cine te impușcă?“ Așa vorbea cu dânșii, așa-i bunelul meu și...
O lume prea mica
de Madalin Ciortea
fara arabescuri spun- ce naiba asteptam? luma asta primita ca rest dupa ce am facut baie intr-o clepsidra din ceruri. unde naiba inoptam? visurile sunt furate de ingeri chiar mormintele tixite cheama...
O lectie de matematica
de Mihaela Copie
*Mi-e dor de un teatru rusesc. De aceea am sa-mi botez personajele Misa si Serghei,...* Decor : Pe veranda casei sunt doua fotolii cu o masa intre ele, impletite din rachita. Pe masa un samovar care...
zarvă prin buzunarele nopții
de Dana Marinescu
moartea e doar un hoț ce freacă noaptea de garduri agitând câinii din cartier se oprește-un moment într-un capăt de stradă mai trage o dușcă din sticla legată de brâu adună pe haină ce-i cade din...
Portretul artistului răzând (Rembrandt)
de Vasile Nicolescu
Iată și clipa când după deznădejde și înaintea deznădejdii, după naufragiu și înaintea naufragiului exact la jumătatea drumului dintre două pumnale amenințând la cele două capete ale aceluiași culoar...
Contează
de Porumb Alexandru
urlă, nimicule, urlă! ți s-a părut vreodată ceva mai surd și fără ecou? urlă! vomită demonii! (...și tot ți-e greață.) și toarnă vinul roșu, tot. tot nu se îneacă, te ascultă, gâlgâindu-ți șiroaiele...
Simplitate
de Adria Martin
Pervazul e plin de gutui Podu-i plini de-atea nuci Curtea-i plina iar de pui Ceapa-i stransa pe uluci. Fanu-i strans, tot la uscat Magiunu-i aproape gata Tata-i dus cu treaba-n sat La fierar sa duca...
Un punct
de Marcu Costel Claudiu
Potrivnicii bunei sperante isi cauta vechile ganduri. Ar vrea iar sa spere, iar sa viseze… Iar sta intre ganduri… s-a intins intr-un pat. Stinse lumina se-ntoarse-njurand… Aduce cu dansul o bere la...
„Codrule, codruțule / Ce mai faci”, răruțule?
de Aurora Luchian
În mijloc de codru rar, Domnul Geo, pădurar, În cantonul lui străbun, Trage-o dușcă și tutun. E mâhnit că-i singur, cuc, Derutat, pasiv, năuc, Decând soața a plecat Și codrul e sfârtecat. Ce rost are...