Constant Cantilli

O figură originală a primei serii de simboliști români, provenită din cenaclul macedonskian, este și Constant Cantilli, născut în comuna Otojpeni, Ilfov, la 20 iunie 1875. Fiu de moșier, va face în tinerețe boemă literară, sport, publicistică. Studii începute la Paris și Bruxelles (poli tehnice și artă dramatică), întrerupte brusc după 1907, când sărăcește prin pierderea proprietății din Odeni, Vlașca. Pasionat ciclist, C. Cantilli în­treprinde în 1894 o cursă București-Brașov, însoțit de „maestrul" Mace­donski, aventură insolită, descrisă într-un original reportaj: Pe velociped, cursa între București și Brașov, cu o scrisoare a lui Alex. Macedonski (Buc., 1894). Este un adevărat sportiv, stabilind, în 1912, chiar și un record, distanța București-Paris, acoperită în 10 zile și 6 ore (Din zborul bicicletei, Buc., 1912). Scoate în 1896—1897 Revista modernă (colaboratori: Al. Mace­donski, Ion Theo [Tudor Arghezi], Grigore Pișculescu (Gala Galaction), Cincinat Pavelescu, Iuliu C. Săvescu...

3 poezii, 0 proze

Alexandru Obedenaru

Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...

9 poezii, 0 proze

Nicolae Budurescu

Nicolae Budurescu s-a născut la București la 28 iunie 1888. A absolvit Colegiul național "Sf. Sava". Licențiat în litere și drept, va profesa mult timp avocatura în București, activitate împărțită cu funcții politice de oarecare prestigiu (deputat, etc.). În tinerețe frecventează un timp cenaclul macedonskian, despre care publică un util articol de Amintiri... (Gazeta literară, 11 noiembrie 1965). Se apropie apoi de grupul simbolist de la Viața nouă, căruia-i rămâne fidel până la încetarea apariției revistei. Membru al Societății Scriitorilor Români de la înființare (1912). Fost ministru, subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri (1933–1934) sub guvernele I. G. Duca și Gh. Tătărescu. A fost arestat pe 5 mai 1951 și închis la Sighet. OPERE: Poema navelor plecate, Crepusculare, Poema toameni, Buc., Tip. Poporul, 1912. COLABORÃRI: Semănătorul (1909, 1910); Viața nouă (1910-1919); Flacăra (1910-1912); Versuri (1911); Insula (1912); Farul (1912); Rampa (1912); Citiți-mă...

3 poezii, 0 proze

Alexandru Petroff

Pseudonim literar al lui Dumitru Theodorescu, născut în București la 13 octombrie 1885. O călătorie în Grecia, făcută în adolescență, îi relevă frumusețile Eladei, de unde viul său interes pentru poezia parnsiană și neoclasicism. Licențiat în litere și filozofie. Debutează în 1898, sub pseudonimul D. Castilli, în Foaia interesantă. Sedus de prestigiul cenaclului macedonskian, se va forma în această atmosferă, favorabilă și preocupărilor sale estetico-ocultiste, exprimate în revista Hermes, pe care o scoate în mai 1903. Al. Macedonski dă aici articolul-program Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială. Moare la 20 august 1940, total uitat. Fizionomie singulară, ușor esoterică. OPERE: Poezii, Colecția Gorgonei, Buc., 1903; Fragmente de popularizare, Buc., 1926. COLABORÃRI: Capitala (1898); Revista literară (1898); Literatorul (1899); Hermes (1903); Românul (1903-1904); Democrația, Convorbiri literare etc.

2 poezii, 0 proze

Eugeniu Speranția

Născut în București la 18 mai 1888, fiul folcloristului Th. Sperantia. Studii liceale, absolvite în 1906, doctor în litere și filozofie în 1912. Participă de tânăr la mișcarea literară a epocii, mai întâi în grupul Analelor literare, apoi în cenaclul macedonskian (1905-1906), după care se alătură cercului Vieței noi, condus de Ovid Densusianu. Carieră didactică de prestigiu după primul război mondial: profesor și director de minister, Cluj (1919-1921), profesor la Academia de drept din Oradea (1921-1934), profesor de filozofia dreptului și sociologie la Universitatea din Cluj (1934-1949). Pensionat în 1949. Publică numeroase lucrări de filozofia dreptului, sociologie și filozofie. Face și critică muzicală la revista Steaua, unde a publicat și o istorie de amintiri literare și universitare. În 1966 publică Medalioane muzicale, în 1967, Amintiri din lumea literară și Figuri universitare iar în 1968 Inițiere în poetică. Se stinge la vârsta de 84 de ani în ianuarie 1972, la București....

5 poezii, 0 proze

Alexandru Macedonski

ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920) Alexandru M. Macedonski (1854-1920) a fost un poet și prozator; dramaturg; sef de cenaclu literar, publicist român. Născut la București în mahalaua "Precupeții-Noi", la 14 martie 1854, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri, participant la revolta din 1821 și adept al Eteriei. Tatăl sau, colonelul (devenit apoi general) Al. Dimitrie Macedonski, a avut un rol foarte important în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor al celor două provincii românești unite. A devenit Ministru de război al domnitorului Cuza. Mama sa, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Părăianu din mica boierime oltenească. Cea mai mare parte a copilăriei Alexandru a petrecut-o în satul natal al tatălui Adâncata-Pometești, pe valea Amaradiei, în județul Dolj. În toamna lui 1862, Alexandru Macedonski, a pășit pragul celei mai vechi (și mai importante, pe atunci) școli primare a Craiovei din epoca sa, școala de la biserica Obedeanu. După...

120 poezii, 0 proze

Alexandru Macedonski

0 poezii, 0 proze

Alexandru Macedonski

1 poezii, 0 proze

Victor Bilciurescu

Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...

1 poezii, 0 proze