"Luna nu mai râde" – 20337 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
scrieri-despre-arta
Psihocritică: scrieri despre artă.
de Ela Victoria Luca
ARAlecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
emil cosgarea
M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...
1 poezii, 0 proze
Galan Mihai Petrut
Nascut in Galanesti, un sat din apropierea Municipiului Radauti din Judetul Suceava.. A absolvit scoala profesionala cu profil mecanica auto si sofer profesionist la scoala Latcu Voda din Siret. In 2008 a parasit tara pentru un post de munca in Italia, orasul Torino. Dupa numai 8 luni, la inceperea crizei mondiale, a revenit in tara. Dupa 3 luni a gasit, prin intermediul unor prieteni, un post de munca in Paris (Franta), unde are domiciliul si in momentul de fata. A inceput sa scrie de la varsta de 15 ani, fiind pasionat in special de poeziile de dragoste. Pana in momentul de fata a scris 187 de poezii de dragoste, cele mai multe ramanand inca necunoscute publicului.
1 poezii, 0 proze
MDMelania V. Ducar
"Piatra" "Piatra este un om in care alt om si-a bagat mana ca intr-o manusa si la intors pe dos ca pe o manusa!" "Daca pleci la drum lung" "Daca pleci la drum lung nu-ti lua mainile cu tine, lasa-ti cerul la ma-ta ascunde cosciugele la tine acasa sa nu le vada viitorii morti cu ochii lor Daca pleci la drum lung nu smulge copacul din radacina si nu gasi adevarului vina si mortii, mormant Daca pleci la drum lung desbraca-ti timpul ca o rufa desbraca-te de pasarea ce zboara fa ca piatra sa fie o tufa fa ora ta sa fi fost odinioara Daca pleci la drum lung fa-te cuvant, si numai cuvant si numai cuvant daca pleci la drum lung" Nichita Stanescu
21 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
ZAMFIR MOLDOVAN
Dac-am trăit o mie de ani într-o zi?! Nu știu. De-am risipit?... Nu vreau să-mi amintesc. De voi muri? Nu vreau să dăruiesc țărânei nici regretul. De voi atinge țărmul Și stelele-mi vor spune Că drumuri nu mai sunt, nici ape, Aș vrea să-mi risipiți cenușa într-un colț de lună! Nici lacrimi să nu verse nimeni... Și nici mormânt să-mi sape. De va mai fi ceva, apoi, Nu știu...
1 poezii, 0 proze
Arhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
MCMoisa Caterina
Nascuta in anul 1988 ,in luna continuarii razboaielor romane , undeva intr-un spital mizer din minusculul oras Vaslui. Scoala primara terminata la scoala nr. 7 Vaslui. Urmatorii doi ani petrecuti in cadrul liceului Mihail Kogalniceanu, Vaslui, restul gimnaziului incheiat la scoala nr. 5 Vaslui. Actualmente, eleva in clasa a XI-A la liceul Mihail Kogalniceanu Vaslui, sectia limbi - straine. Participanta la cursuri de engleza, traduceri din limba engleza in limba romana si vice-versa , voluntar la Fundatia T.N.T( prevenirea ITS-urilor si consumului de droguri) , fosta membra a clubului de dezbateri al scolii, activanta in cercuri de filozofie locale. In pofida varstei mele fragede , nimic din aceasta lume nu ma mai incanta.. desartaciunea desartaciunilor e totul , nimic nu e sigur, nimic nu e pentru tine pastrat...
1 poezii, 0 proze
HPhose pablo
Această poezie ați fi vrut s-o scrieți voi De fapt nici nu este o poezie ca atare Este un mesaj de adio pentru comunitățile Acestea literare on on on_line Treabă e că îmi merge foarte prost Și trebuie să iau niște măsuri… urgent să fac ceva Evident că mulți dintre voi nici nu știu nimic despre mine Eu am doozeci de ani și nu nu … nu sunt fain. Acum o lună mi s-a născut o soră Familia mea are clipe frumoase dar și complicate totodat’ Crize financiare uneori chiar se ajunge la depresii din această cauză Deci eu acuma m-am dezis de internet Să contribui și eu la revenirea financiară [câtusi de puțin] a familiei Spre ușurarea unora sau nefericirea altora: Nu voi mai fi aproape deloc pe net Nu voi posta nimic deși aș vrea mult [Cu siguranță din când în când voi trece pe la net-cafe] Îmi iau rămas bun de la prietenii mei cyber Sau mai bine zis de la prietenii mei cu care Comunic mai mult pe net Să fiți liniștiți cu toții / cuminți Priviți frumos viitorul / bucurați-vă Să citiți neapărat pe...
141 poezii, 0 proze
george dolphy olteanu
Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...
1 poezii, 0 proze
Luna nu mai râde
de Irina Lazar
Spre deosebire de altădată, eu exist. chiar dacă plouă acum și felinarele sunt umede , chiar dacă e întuneric, chiar dacă a fost mereu întuneric, mie nu-mi mai e frică. Doar lehamite. Exist în...
Cu peștii pe asfalt
de Bogdan Gheorghiu
ia uite, nu mai râde omul din lună uite, mamă, punga aia verde cu oase atârnată la balcon, a lăsat-o acolo ieri seară ia uite, e noapte și turla bisericii privește în zarea cea bună, și iară ia uite,...
Poiana Narciselor-Capitolul XXII
de Georgiana Milescu
XXII La nunta lor, luna Mai râdea și se uita plină de invidie la cei doi, cât păreau de arătoși. Lasă, le va arăta ea pe cine au vrut să înfrunte. De când lumea, ea făcea ca perechile ce nu ascultau...
Exercitii de umor II
de alina
Am o prietena care rade tot timpul. In orice ocazie ea poate puncta fara de gres: isi da capul usor pe spate ca pentru a face loc pototpului de galgaituri cristaline si uniforme. La sfarsit risipeste...
Blestem
de Paul Bogdan
Ioană, Ioană te voi prinde când gândul nu-ți va fi aice și te voi ridica tu Ioană, prinsă de subțiori cu jerbă de nu-mă-uita, și te-oi legăna prinsă de Luceafăr și de colțul Lunii. Vedea-voi spaima...
la vânătoare de fluturi
de Anghel Geicu
mă pregătesc asiduu, mă antrenez cu noaptea în cârcă alerg pe asfalt, dintr-o parte într-alta semafoarele îmi țin ochii închiși nici măcar nu știu de unde să încep nici măcar nu mai știu ce caut...
PEG
de George Dumitru
La câți bani le dau ar fi putut și ei să aducă asistente mai de doamne-ajută, bașoldiile astea care se fâțâie prin fața mea nu mă ajută cu nimic, nu Vlad? Zi și tu. Cu ce mă ajută negricioasa asta,...
Podul
de Ovidiu Mihai Ionel
Piesa se joaca in Green Hours 22 Jazz Cafe de aproximativ doua ori pe luna si s-ar putea in iunie in ArCuB; poate vom incerca sa o rejuca intr-alta versiune in Casa Eliad, la cenaclurile Agonia...
Fotografii răvășite
de Florentina-Loredana Dalian
Răsărit de soare – floarea lui renăscută Departe, acorduri de pian – al cui oftat se aude? Singură, floarea de colț – la ce bun atâta frumusețe? Femei la câmp – cine mai leagănă pruncii? Înapoi de la...