"Lună stinsă sub canapea" – 20337 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
scrieri-despre-arta
Psihocritică: scrieri despre artă.
de Ela Victoria Luca
Andrei Tarkovski
ANDREI TARKOVSKI s-a născut pe 4 aprilie 1932 la Zavrajie, în regiunea Ivanovo, Rusia. Fiul poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba arabă și a lucrat în Siberia, în geologie. În 1956 a fost admis la VGIK (institutul Central de Cinematografie al URSS) de la Moscova, unde a studiat la clasa lui Mihail Romm. Atunci, sub influența neorealismului italian, a realizat primele scurtmetraje. Regizorul, pe care Ingmar Bergman îl considera cel mai mare regizor, inventator al unui nou limbaj cinematografic, ce surprinde "viața ca vis", s-a stins din viață la 54 de ani, departe de țara natală, la cîteva luni de la terminarea filmului Sacrificiul. A fost înmormîntat într-un cimitir pentru emigranții ruși în Sainte-Genevieve-des-Bois, Paris. Filmografie Compresorul și vioara - scurtmetraj pentru licența în cinematografie Copilăria lui Ivan Andrei Rubliov Solaris Oglinda Călăuza Nostalgia Sacrificiul Autobiografie Sculptînd în timp
0 poezii, 0 proze
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
LTLuna Tudor
140 poezii, 0 proze
traznit de luna
20021017124939
5 poezii, 0 proze
RLraza de luna
16 poezii, 0 proze
Raza De Luna
1 poezii, 0 proze
ALAndremis - O povestire pe luna
Nume: Andrei Alex MIHÃESCU (ANDREMIS) Data nașterii: 21 decembrie 1984, Botoșani Educație: Master (Actualmente): Facultatea de Filosofie, Etică aplicată în societate, servicii și organizații, Universitatea București Facultate: Facultatea de Filosofie, secția Filosofie, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, promoția 2006-2008 Licențiat în : „Publicitate culturală” Publicații povestiri : 2005 : “Cimitirul” , în revista “Hyperion” – Botoșani ; 2005 : “Răpirea”, în revista “Joc Secund” – Dorohoi 2005 : “Visul”, în revista “Intertext” - Botoșani 2005 : “Violonistul”, în revista “Quanticipatia” – Iași 2006 : “Violonistul”, în revista “Jurnalul de Botoșani” – Botoșani 2006 : “Zborul”, în revista “Editor” – Dorohoi 2006 : “Violonistul”, în revista “Jurnalul Literar” - Botoșani 2007 : “Violonistul”, în e-revista “Pasager” 2008 : “Transformarea”, în revista “Jurnalul Literar” – Botoșani 2010 : “Cimitirul”, în e-revista “Faleze de piatră” – București 2010 : “24 iunie”, în e-revista “Faleze de...
1 poezii, 0 proze
Cristina Ioana Teletin
Studenta. Imi place sa inot si sa zambesc spre luna.
2 poezii, 0 proze
Florinc Gabriela
3 poezii, 0 proze
Lună stinsă sub canapea
de Eduard Rosentzveig
Și totuși nimic nu mai era... M-am învârtit o vreme, căzuseră stelele coapte și luna stinsă la mine sub canapea, pe drum se făcuse noapte și mă ferisem din calea sa. Ascult cum greierii tac, am...
epopee sub semnul bumerangului
de Ioana Barac Grigore
când și-au mutat casa la sine el a plecat la oraș să se radă ea a rămas să-i facă semn cu mâna avea bumerang îl ținea între bete și ie săgeata a trecut albastră prin părul ei și s-a dus (ea ședea...
Lumina din suflet
de Raluca Rus (Sîrbu)
Motto: „A vedea divinul în prietenul nostru este dovada că am descoperit divinul în noi înșine” Prolog - Sakura, spune-mi ce vrei să afli scrutând cerul? - Aș vrea să știu dacă undeva, undeva...nu...
Nu privi înapoi
de Bot Eugen Iulian
Cade noaptea, clandestinul corb care mă plouă pe umbra inimii vânând cu arma sa de foc sfera vânătă a Lunii... * * * În dreptul părții mele stângi și mute te văd din nou cum frica ți-o petreci la...
casa lui zarea
de Andrei Gheorghe
casa lui zarea si da, cu acest prilej imi venea sa ma topesc, sa borasc, poate mancarea sa fie de vina, poate parul de femeie fina pe care l-am inghitit si care la masa de pranz nu si-a produs inca...
Partida de canasta
de Mircea Gheorghe
Salvatore se întorsese în apartamentul ăsta care era ieftin după ce un an de zile locuise într-un alt cartier mai scump. Avusese o slujbă bună. Acum, dacă o pierduse, trebuise să se întoarcă aici....
Basca lui Zero
de Jipa Adrian
Cu ceru-i la picioare, pământul deasupra Apare călare, cu șeaua sub calu-i E Zero, e Zero cel chel Și are o bască pe capu-i tembel. Iubita-l așteaptă acasă-n iatac Și iată-l sosește acum, dup-un veac...
Amurgul veacului
de Nicolae Beldiceanu
Cînd spre sară steaua zilei, lin, coboară să se culce, Și cînd apa la izvoare ne grăiește limbă dulce; Întunericul cît crește, ni se face tot mai drag, Și-n afund stelos ne ducem cu sărmanul gînd...
Nr de gânduri / orgasm
de Ligia Pârvulescu
11 ianuarie 2007 E o seară ca oricare alta, bună să-mi amintesc faptul că ne apropiem de moarte […]. Vă zâmbesc cu un zâmbet de smoală încleiată pe dinții voștri care mușcă din carne în zadar, în...