"Lumina…vreau mai multa Lumina" – 20187 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
GVGeorge Voevidca
Poetul și epigramistul George Voevidca s-a născut în anul 1893 pe 9 aprilie în comuna Sinăuții de Jos (jud. Rădăuți), ca fiu al folcloristului muzical Alexandru Voevidca. A studiat la Siret, apoi a urmat liceul la Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1912, iar studiile superioare, litere și filosofie, la Universitatea din Cernăuți. A început să publice poezii în februarie 1913 în „Universul literar”, la care colaborează regulat până la izbucnirea războiului. Tot atunci a publicat epigrame în „Flacăra” semnate Lucifer. Poezii lirice a publicat în câteva reviste din Ardeal, în „Viața nouă”, mutată acum la Suceava, la ziarul clerical „Lumina” (din Caransebeș), la ziarul muncitoresc „Progresul” (din Oravița) și în „Calendarul poporului” pe anii 1916, 1917 și 1918 (de la Suceava). În anul 1919 este remarcat de Nicolae Iorga, care sublinia „… publică versuri de o mare frumusețe – originale și traduceri – scriitorul bucovinean George Voevidca, o speranță a literaturii noastre”. La Roman,...
2 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
luminita lumina
3 poezii, 0 proze
carmen virna
Nascuta in Galati si atat;
6 poezii, 0 proze
Catalin-Adrian
2 poezii, 0 proze
alma stancu
1 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
MSMihail-Adrian Simion
In lumina autobiografiilor postate, a mea suna astfel: ... :)
41 poezii, 0 proze
Lumina…vreau mai multa Lumina
de Crasmaru Cornel
In loc de prefata \"Tot ce avem nevoie este o criza majora si natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala\" David Rockefeller ( vorbind la ONU,14 septembrie 1994 ) David Rockefeller este un lider al...
mărturisire
de Daniela Luminita Teleoaca
astăzi vreau să stau la masa aceasta din colțul rectangular repliat în mine pe latura mică îmi așez părerile de rău neuitările căzând perpendicular pe distanțele niciodată matematic calculate dintre...
Indiferent
de Andrei Adina
Incerc cu greu sa ies dintr-o stare…nu pot spune depresiva…dar in acelasi timp o pot numi asa…din care, sincer, nici nu stiu daca as vrea sa ma rup. Gesturile mele, poate prea dramatice, au devenit...
caderea unei fantome
de cristina kudor-bandi
-când ai încetat să crezi că totul poate fi reparat? -atunci când singurul lucru pe care mi-l doream a disparul, lăsând în urma lui doar o cicatrice mare, o cicatrice ce nu se vindecă, e prea multă...
Secretele mesei vorbitoare
de Virginia Popescu
Noapte adâncă, misterioasă cu cer acoperit…… În jurul unei măsuțe rotunde, cam paradite stau trei persoane: tata, mama și fiica..... Pe figurile lor se observă o îngrijorare, o teamă chiar.... Lângă...
O farama de realitate...
de Turay Oana
Am gasit acum doua zile ce ti-am scris....si tot acum doua zile te-am vazut. Nu, nu in realitate, desi mi-as fi dorit asta mai mult decat orice pe lume…..doar in cateva poze. Si mi-a tresarit...
vis 1,2,3,...7,8,9
de oprea carmen
Afara ploua marunt marunt. Intra in camera senzatie de toamna si prind anotimpurile dupa cum sunt galben portocalie pe dinafara si albastra in interior, decat precum sunt ele insele. Ma gandeam ca...
cuvântul
de Ovidiu Vasile
Cuvântul La început a fost cuvântul. Cuvântul sa înmulțit și a umplut pământul. Să nu rămană gol,…pe dinăuntru. Pământu-ntreg e plin de cuvânt, acum. Unele cuvinte,… mai alese,ies la lumină....
Îndreptar pătimaș
de Emil Cioran
(I) Cu rîvnă și amar, cercat-am să culeg roadele cerului — și n-am putut. Ele se înălțau spre nu știu ce alt cer, cînd mîinile le înfruptam în rodnicia lor. Crengile bolților se apleacă în nădejdile...
Indreptar patimas
de Emil Cioran
I Cu rîvnă și amar, cercat am să culeg roadele cerului — și n am putut. Ele se înălțau spre nu știu ce alt cer, cînd mîinile le înfruptam în rodnicia lor. Crengile bolților se apleacă în nădejdile...