"Linistea are vocea ta" – 20081 rezultate
0.02 secundeMeilisearchFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
asandei emanuela
Un suflet ce nu are liniste , nu este unul chinuit ci doar unul care nu si-a gasit locul si timpul careia sa simta ca ii apartine .
3 poezii, 0 proze
Lia Dumitriu
Dacă ei nu s-ar fi iubit o vreme, nici n-aș fi fost. Dar sunt. Port pe brațul stâng ‚urmele’ copilăriei, acoperite cu brățări de argint. Sa fie... vreo 16. De brățări zic. Urme?... Cine mai are vreme a număra! Și de ce! Ce mai port? Tăceri, liniști, așteptări și o pasăre ce țipă uneori.
50 poezii, 0 proze
Diana Eugenia
M-am nascut intr-o noapte de 31 decembrie,in orasul meu natal.Sunt zile in care blestem ziua aceea....Cineva m-a intrebat odata care este rostul meu in lume...ma gandisem demult la chestiunea aceasta....tot ce pot zice ii ca eu nu-l vad,m-am nascut pentru ca asa a decis mama,pentru ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu sa ma nasc.Am facut o scoala buna din oras....eram o fata linistita,dar care parca totdeauna cauta sa zica ce are de zis.Am intrat cu orecare sacrificii la unul dintre cele mai bune licee din judet si din tara,acolo unde am vrut..matematica-informatica...Deseori nu-mi simt locul aici,am ales asta deoarece m-am considerat o persoana total realista...a sosit momentul sa-mi dau seama ca nu potzi trai doar cu realitatea..cam tarziu...Cam ata am sa va zic,nimik interesant in viatza mea,pe viitor as vrea academia militara...dar viitorul e mai bine sa nu-l planifici..oricum vorba lui tata"socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ"...
8 poezii, 0 proze
Mihail Șolohov
ȘOLOHOV, Mihail Alexandrovici (24.V.1905, cătunul Crujilin, azi în r-nul Vioșenscaia, reg. Rostov - 1984) - scriitor rus, activist pe tărâm obștesc. Membru al AȘ a URSS (1939). Erou al Muncii Socialiste (1967). Doctor de onoare al universităților din Rostov-pe-Don, Leipzig, Saint-Andrus. Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Debutează în 1923 cu povestirea "Încercarea". Culegerea "Povestiri de pe Don" (1926), inspirată de evenimentele războiului civil, la care Ș. a participat ca voluntar, are ca temă destinele omului în epoca marilor transformări sociale ce aveau loc în lumea satului. Din 1924 Ș. se stabilește în stanița Vioșenscaia. Aici realizează principalele sale opere: "Donul liniștit" (cărțile 1-4, 1928-40, ultima trad. rom. 1971), "Pământ desțelenit" (cărțile 1-2. 1932-60, ultima trad. rom. 1975), "Ei au luptat pentru Patrie" (1942-44; ed. revăzută 1969) și "Soarta unui om" (1956-57; trad. Rom. 1958), care prezintă într-o formă artistică inegalabilă...
0 poezii, 0 proze
Lucia Olteanu
Din volumul \"Linistea cri\" Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1985
4 poezii, 0 proze
Gradinar Laurentiu
Ai ascultat vreodata linistea pesterii?
2 poezii, 0 proze
Cristina Cosnita
Sunt doar umbra unei lacrimi ingenucheate in linistea unei furtuni de gheata.
45 poezii, 0 proze
alexe andreea
Sunt un contrast intre eruptia unui vulcan si linistea oceanului!
6 poezii, 0 proze
Alina Barzaghideanu
sunt doar un simplu om care a invatat sa scrie si care-si cauta linistea sufleteasca printe versuri ....
85 poezii, 0 proze
Linistea are vocea ta
de Diana Manaila
și nu te-ai oprit niciodată să aluneci în mine ca un untdelemn să te ghemuiesti să te-nclini să-mi aduci apă vie să-mi asezi lacrămioare în glastră oameni noi vin și pleacă oameni noi se grăbesc noi...
drumul ia tot
de ioana negoescu
știai că drumul ia tot. până la tine sunt orașe cu umbre de oameni din care tu îți compui liniștea. trec ferestrele cu acoperișuri și hornuri. trec zidurile. ai fi obosit dacă nu ți-ar fi teamă. te...
[nimeni nu are dreptul să acuze liniștea publică de răzvrătire]
de Daniel Dăian
aici sunt doar eu îmi desăvârșesc femeile de sacrificiu în plină stradă culeg frica din mâinile inconștiente le mângâi gândurile nespălate și construiesc întâmplări calde în ochii lor pentru că pot...
iubirea are un singur sens
de Leonard Ancuta
iubirea mea, îți scriu de parcă ai fi reală. îți scriu ca un călător ostenit în căutarea unui han iar cuvintele mele bat la poarta cuvintelor tale și în acest miraj poarta se deschide. dacă te-ai...
Decembrie - linistea nelinistii
de Sorin Teodoriu
Am avut planuri mari, alte planuri..., dar socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Sa ma iertati voi, Alma, Linea, Ghiocel, Ina..., n-am fost destul de prompt. Asa ca voi incerca acum...
Cimitirul vocilor
de Diana Elena
Nu mai știu cum suna vocea ta; doar aerul tremurat între două tăceri. Râsul tatei — o frunză sfâșiată de vânt. Glasul mamei — un fir de apă sub gheață. Și eu, copilul cu urechile pline de lucruri...
ce lege
de Nicole Brossard
ochiul tău e roșu un spic secerat pe care dimineața îl aurește-n liniștea ei îngenunchează în asprimea mâniei tale pentru a plânge ca un condamnat la viață (nașterea ta e săracă ea gângăvește – un...
Potpuriu artistic dedicat cântăreței Corina Chiriac
de Filip Tănase
Preludiu În viață, am scris mii de catrene Am dat în șmecheri, ce să fac, Acum am muze mai perene Și-i scriu : Corinei Chiriac. Texte și pretexte Nu-i fac nicio prezentare Corina este-o mare stea, De...
pustiului nu-i este dat să fie mamă
de maricica frumosu
luna a rămas în mărul mușcat mă strecor printre rânduri șterg locuri și virgule în poemele tale mă culc la sfârșitul rândului spune-mi cum îți mai merge dragul meu poet eu am apă și sare și gripă...
Biletul din sertar
de Luna Tudor
aproape de miezul nopții împătuream pijamaua cu buline roșii tu nici nu cred s-o știi mirosea a somn, a cald și culcuș între perne, motivație de-a deschide fereastra spre afară, cînd liniștea are...
