ce lege
de Nicole Brossard(2009)
1 min lectură
Mediu
ochiul tău e roșu
un spic secerat
pe care dimineața îl aurește-n liniștea ei
îngenunchează în asprimea
mâniei tale
pentru a plânge ca un condamnat la viață
(nașterea ta e săracă
ea gângăvește – un copil mic)
ochiul tău este roșu
soarele și luna îl torturează
și peisajul îl aprinde
pentru nenorocirea sufletului tău
(împovărează-te de singurătatea ta
ea ți se va potrivi ca o grimasă
și nimeni nu se va neliniști de vocea ta
întrucât tu te închizi în privilegiul
de a nu fi nimic)
ochiul tău e roșu
n-are rațiune decât în sânge
fie că se aprinde sau tace
asemenea unei văgăuni sumbre în viața poporului tău
tu muști piatra ce te sufocă
lanțul speranțelor tale
fiindcă dragostea e a acelora
ce au timp să trăiască
(ce lege te-ar obliga la tăcere
dacă pentru a trăi trebuie să strigi
să sângerezi ca arțarul
ca femeia ce mai frumoasă)