Nicole Brossard

ochiul tău e roșu un spic secerat pe care dimineața îl aurește-n liniștea ei îngenunchează în asprimea mâniei tale pentru a plânge ca un

fost-am năpădiți de umbră și lumină înălțați ca tije ce se nasc aveam în vârful unghiilor reflexul lamelor calde am străpuns bruma pentru

eu rostesc frumusețea pe axa fluviului farmecul mistuitor al unei îmbrățișări la soare rostesc să mori de această nebunie e măreț să știi a fi

întreaga planetă s-a precipitat asupra corolei unei vârste noi stea de mare în acest peisaj părăsit o goliciune călărește torentul ecoul se