ochiul tău e roșu un spic secerat pe care dimineața îl aurește-n liniștea ei îngenunchează în asprimea mâniei tale pentru a plânge ca un

fost-am năpădiți de umbră și lumină înălțați ca tije ce se nasc aveam în vârful unghiilor reflexul lamelor calde am străpuns bruma pentru

întreaga planetă s-a precipitat asupra corolei unei vârste noi stea de mare în acest peisaj părăsit o goliciune călărește torentul ecoul se

eu rostesc frumusețea pe axa fluviului farmecul mistuitor al unei îmbrățișări la soare rostesc să mori de această nebunie e măreț să știi a fi