"Limbajul, ca mijloc de realizare al comunitatii" – 9855 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
DGDaria Gordon
Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.
21 poezii, 0 proze
NCNicolae Crevedia
Nicolae Crevedia este pseudonimul lui Nicolae Cârstea. S-a născut la 24 noiembrie 1902 la Crevedia Mare, fostul județ Vlașca (actualmente județul Giurgiu), de unde și-a luat și pseudonimul de Crevedia și a decedat la 5 noiembrie 1978, la București. A fost un prozator și poet român, care a valorificat limbajul dialectal. S-a remarcat de-asemenea ca epigramist de valoare. În poezie e de substanță oarecum argheziană-eseniană, în timp ce proza e influențată de stilul lui Minulescu. A fost tatăl secret al lui Eugen Barbu. Opera: Epigrame, București, 1930; • Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933; • Bulgări și stele, București, 1933; • Dragoste cu termen redus, București, 1934; • Buruieni de dragoste, București, 1936; • Maria, București, 1938; • Dă-mi înapoi grădinile, București, 1939; • Versuri, București, 1968; • Vinul sălbatic, București, 1977. Antologii • Antologia epigramei românești, introducerea editorului, București, 1933 (în colaborare cu A.C. Calotescu-Neicu); • Epigramiști...
10 poezii, 0 proze
APAlexandru Protopopescu
Și ca poet, și ca eseist, Alexandru Protopescu își derutează cititorii, fiind, câteodată în cuprinsul aceleiași fraze, popular și academic, frust și sofisticat, grav și ironic. Îi place să spună lucrurilor pe nume, într-un stil pitoresc, de Păcală, dar și să facă demonstrații savante într-un limbaj sofisticat. Este un timid care bravează, un prinț în haine de cerșetor, iar uneori un prinț în haine de prinț. Dacă nu și-ar fi cheltuit viața cu atâta nerăbdare, așa cum își cheltuiește un copil banii într-un parc de distracții, ar fi putut ajunge un mare scriitor. S-a născut la 30 august 1942 la Fălticeni, ca fiu al unui bărbat în vârstă. La optsprezece ani a debutat cu versuri în Iașul literar. Între 1960-1965 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași. După terminarea facultății, a fost preparator la Institutul Pedagogic din Constanța (1965- 1967), redactor la revista Tomis (1967-1974), bibliotecar la Biblioteca Județeană Constanța (1974-1976),...
2 poezii, 0 proze
CCANTACUZU
Puritatea se mentine prin intermediul visului,care devine sublin, permitand individului sa fie creativ,intuitiv,plin de imaginatie!In "solitudinea mea infantila" am reusit sa-mi exprim emotiile si starile sufletesti.Astfel ma dezvalui,folosind un limbaj care ma reprezinta ca persoana visatoare,nostalgica,atrasa de metafizica, abstract,arta definita ca un "tot" ,care te invaluie si te poseda!
16 poezii, 0 proze
VMVincenzo Monti
"...Vincenzo Monti, pe care contemporanii săi l-au socotit drept cel mai ilustru poet al neoclasicismului, e apreciat azi ca un extrem de rafinat și subtil literat, iar opera lui e evaluată în funcție de aportul pe care l-a adus la îmbogățirea limbajului poetic și la crearea unui nou gust, prin felul în care a preluat reînnoind tradiția clasică, prin diversitatea de tonuri, imagini, scheme și formule ale literaturii europene moderne pe care autorul și le-a însușit, transmițându-le unor poeți adevărați, unui Foscolo și chiar și unui Leopardi. Activitatea literară extrem de bogată și variată a lui Monti, care îmbrățișează mai toate genurile literare, de la canțone și sonete până la poeme polemice, politice și encomiastice, fără a neglija nici tratatele teoretice referitoare la limbă, își vădește de la bun început caracteristicile: poezia sa este în mare parte o poezie ocazională, legată de evenimentele vremii (...). Dar observarea atentă, de spectator și nu de părtaș al evenimentelor ce...
1 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
SSSimion Stolnicu
Simion Stolnicu (n. 6 noiembrie 1905, Comarnic, județul Prahova - d. 29 noiembrie 1966), poet român, considerat de critica literară ca situându-se în descendența liricii lui Ion Barbu. Adevăratul său nume: Alexandru Botez În 1926 este primit în cercul „Sburatorul", fiind botezat de catre Lovinescu, dupa obiceiul casei, cu numele de Simion Stolnicu, pseudonim cu care va publica de acum încolo. După părerea lui George Călinescu, poezia lui Simion Stolnicu este caracterizată printr-o gramatică dificilă și un limbaj în care precumpănește un delir neologistic. În lucrarea sa Istoria literaturii române contemporane, 1900 - 1937 (Editura Socec, 1937) la pagina 172, Eugen Lovinescu caracterizează astfel opera lui Simion Stolnicu: "evoluția poetului... s-a înscris în sensul stridenței, al împerecherii de cuvinte disparate, dislocate, rare, adesea inestetice, de imagini (...) fără aderență, într-o versificație lipsită de fluiditate, dură. de car neuns ; ca fond (...): un ermetism căutat și...
6 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
PVPaul Verlaine
Poet francez si lider al simbolismului in evolutia poeziei. Stilul de viata a lui Verlaine a oscilat intre criminalitate si inocenta; s-a casatorit cu o tinerica in 1870 dar dupa un an s-a indragostit de tanarul poet Arthur Rimbaud, care avea 17 ani. Impreuna cu Stéphane Mallarmé si Charles Baudelaire au format asa numitul "Decandents". In opera lui Verlaine predomina doua impresii: doar "eu" este important si ca rolul poeziei este de a pastra momentele celor mai intense si unice trairi. A folosit atat forma clasica dar si versul liber si un limbaj simplu, muzical. Paul Verlaine s-a nascut in Metz, nord-estul Frantei, unde tatal sau, capitan de infanterie, s-a intamplat sa stationeze. Verlaine a fost singurul copil, dar alaturi de familia sa a trait si Elisa Déhee, o verisoara orfana, de care poetul s-a indragostit nebuneste mai tarziu. In 1851 familia se muta la Paris, unde a fost trimis la liceu. La varsta de 14 ani citeste Baudelaire "Les Fleurs du mal" ce il va influenta puternic...
64 poezii, 0 proze
GUNNAR EKELÕF
A fost o personalitate complexă a liricii suedeze unul dintre cei mai importanți scriitori din Suedia. S-a născut în anul 1907 și a murit în 1968. A studiat limbile orientale la Londra și Uppsala și muzica la Paris. În 1932 îi apar primele traduceri din lirica franceză și totodată primul volum de poezii „ Sent på jorden”(târziu pe pamânt), o mostră de suprarealism suedez. În 1958 a fost primit în Academia Suedeză. Poet profund, un inovator al limbajului în limba suedeză, Gunnar Ekelöf a scris și multe cărți de proză și a semnat recenzii literare. A fost un mare iubitor al vechii culturi bizantine, iar țări ca Grecia, Turcia, Iugoslavia au constituit pentru el o bogată sursă de inspirație poetică.
10 poezii, 0 proze
Limbajul, ca mijloc de realizare al comunitatii
de Daniel Puia-Dumitrescu
“La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul” (Evanghelia dupa Ioan 1:1) Omul, cea mai inteligenta dintre creaturi, dar, totodata, si cea mai dificila si violenta,...
Viorica Petrovici: Tăceri de miere
de Valeria Manta Taicutu
„Oglinda fractală” (Editura AXA, 2006) arată, în stilul inconfundabil al Vioricăi Petrovici, ba „locul / ca o tablă de șah unde nebunul învinge / pentru că el și calul au zălogit regina”, ba o „lume...
Recenzia volumului „Tricefal” de Luminița Zaharia, publicat în Clubul Mitteleuropa, 2022.
de Manolescu Gorun
Cartea poate fi doar una pe măsura structurii sale baroce, luxuriant-onirice, încărcate de semnificații, de lirism, de dramatism domestic, de sarcasm și de o luciditate viscerală, dusă la limita...
Hipnoza, mit și realitate (1)
de Vlad Solomon
În ultima vreme, mijloacele de comunicație din Israel readuc în actualitate un subiect deja abordat în trecut, dar care pare a trezi mult interes în rândul publicului larg -utilizarea hipnozei ca...
Camil Petrescu și insomniile
de Petre Anghel
În 1939, în revista “Viața românească” G. Călinescu semnează un portret exact lui Camil Petrescu, cu trăsături notate cu luciditate și iubire. Este încă o dovadă a bunelor relații care pot să existe...
Ceasul cu lacrimi în loc de minutar (\"Contrasecunde\" de Iulia Pană)
de Yigru Zeltil
În memorie tronează: \"Și-am zis pară de un măr,/Minciună de adevăr\", \"...și-aș mânca zăpadă friptă\", celebrul \"Poem în leopardă\" al lui Virgil Teodorescu, precum și acea ediție a operelor...
Libertatea și originalitatea expresiei în poezia lui Felix Nicolau
de heghedus camelia
“Cuvântul este spirit și ca atare iluminează – și în același timp transcende – sufletul individual și realitatea determinată care îl înconjoară; prin el haosul experienței se clarifică”. (Antonio...
Străfulgerarea poetică
de Nincu Mircea
În momentul în care prin mâna poetului, ca prin lumina unui fulger, din gând cuvântul se naște și se lasă descoperită de vedere, imaginea poetică dobândește expresivitate temporală. În acest proces...
Florin Iordache sau politica făcută cu zâmbetul pe buze
de Fluerașu Petre
Literatura oferă o gamă extinsă de posibilități. De aceea politica a apărut de multe ori ca sursă de inspirație, oferindu-le autorilor puncte de plecare și ajutându-i să-și ancoreze creațiile în...
Neliniștile tămăduitoare ale destăinuirilor
de ROMEO BLAJ
scrierea eseistică aparținând lui Emil Cioran, carte a senectuții, mărturisiri și anateme înmănunchează temele consacrate ale operei sale. într-un stil elevat, se prezintă aforisme despre strălucirea...