Hipnoza, mit și realitate (1)

În ultima vreme, mijloacele de comunicație din Israel readuc în actualitate un subiect deja abordat în trecut, dar care pare a trezi mult interes în rândul publicului larg -utilizarea hipnozei ca mijloc de tratament în diferitele domenii medicale. Noul val a pornit de la o intervenție chirurgicală (hernie ombilicală) care s-a efectuat la spitalul \"Shiba-Tel Hashomer\", fără anestezie generală, pacientul fiind operat în stare hipnotică, în colaborare cu Dr. Moris Kleinhauz, psihiatru de renume, promotorul hipnozei în Israel. Născut în Chile, din părinți evrei de origine română și poloneză, Moris Kleinhauz emigrează în 1952 în Israel și se specializează în psihiatrie, devenind șef de secție la Spitalul Beer Yaakov și conducând, încă din anii \'70, până nu demult, clinica de psihofiziologie orală, în cadrul departamentului de științe comportamentale al Facultății de Stomatologie a Universității Tel-Aviv. În decursul anilor a introdus în tainele hipnozei mii de medici și psihologi, predând numeroase cursuri de perfecționare post-universitară. Fiind unul dintre discipolii și colaboratorii săi, deoarece reportajele din presă s-au axat mai mult pe senzațional decât pe utilizările curente, voi încerca, în rândurile de mai jos să aduc puțină lumină asupra hipnozei, demitizând noțiunea, clarificând anumiți termeni, unii dintre ei folosiți în mod eronat, în speranța că cititorii o vor redimensiona la ceea ce reprezintă în realitate - un mijloc de tratament auxiliar al medicinii tradiționale, fără conotații mistice sau fenomene para-normale. Deși denumirea (introdusă de medicul scoțian James Braid, în secolul XIX) provine de la Hypnos (somn), hipnoza nu implică lipsa de veghe, fiind o stare intermediară între somn și trezire, iar definirea ei, de-a lungul anilor, a fost dificilă și deseori confuză. Dacă o acceptăm ca pe o stare de conștiință (sau conștiență) în care pot fi relevate și manipulate fenomene potențiale prin proceduri sugestive, aceste cuvinte nu explică nici pe departe complexitatea ei, necesită alte lămuriri, asupra factorilor care induc schimbări emoționale, cognitive, comportamentale, fiziologice, care însoțesc procesul hipnotic. De altfel, fenomenele hipnotice apar în viața de zi cu zi, e suficient să ne gândim la automatismul reacțiilor unui șofer, sau la mobilizarea maselor, prin discursuri politice, sau la ceremoniile religioase. Pentru că hipnoza este, în primul rând, răspunsul ideatic, manifestarea somatică a gândirii. De exemplu, dacă ne închipuim că avem în gură suc de lămâie, vom simți gustul acru (reacție ideo-senzitivă), sau vom avea o hipersalivație (răspuns ideo-motor). Așadar reacționăm la stimuli, apoi la gânduri și imagini, în mod involuntar și imediat. Sugestie și comunicație Elementul principal al procesului hipnotic este sugestia, transmiterea unei idei ocolind critica intelectuală, prin comunicație (verbală sau non verbală), inducând schimbări ale reacțiilor la stimuli. Acest proces este un mod de comunicare între medic și pacient, o interacție în decursul căreia atenția pacientului este concentrată asupra vocii hipnotizatorului, a imaginilor sugerate de el, sugestiile creând un nou cadru de gândire, cu schimbări comportamentale implicite, necesare în diagnosticare și tratament. Dacă hipnoza este comunicație, calitatea ei depinde de relația interpersonală medic-pacient, de raportul dintre ei, de încredere și colaborare, de sugestibilitatea pacientului, de experiența și capacitatea medicului de a reîncadra și modifica ideile preconcepute despre hipnoză, termen corelat în mod eronat cu pierderea controlului, sau legat de trucuri de estradă și circ. În acest scop, deja de la prima vizită, medicul trebuie să dedice timp și răbdare stabilirii unui \"contract de tratament\", prin care clarifică pacientului că hipnoza va sluji doar în scop medical, îi acordă controlul total al situației, folosește un limbaj eufemistic, căutând să creeze o atmosferă relaxantă. Pregătirea pacientului pentru hipnoză este faza cea mai importantă, medicul trebuie să îl acompanieze pe pacient în însușirea tehnicilor de relaxare fizică și mentală, în imaginația dirijată, prin folosirea inițială a unor sugestii simple, familiare, ascultându-i rezervele, evitând orice situație conflictuală, luând în considerație universul asociativ al pacientului. Următoarele ședințe vor fi dedicate tratamentului prin hipnoză, în mod treptat, în funcție de ritmul în care progresează pacientul. Procesul hipnotic constituie un complex format din relaxare, sugestii, disocieri, modificări de percepție, memorie, comportament, care diferă în funcție de profunzimea hipnozei. Și totuși nu există nici o relație directă între această profunzime și reușita tratamentului, acesta din urmă putând fi încununat de succes chiar în cazul unei hipnoze ușoare, superficiale. Întotdeauna ședința de hipnoză trebuie să se încheie cu așa-numita de-hipnotizare, ieșirea pacientului din starea hipnotică, neutralizarea sugestiilor inutile și negative și reorientarea sa în realitatea încojurătoare. În multe cazuri se recomandă învățarea tehnicilor de autohipnoză prin autosugestie, incluzând exerciții la domiciliu, pentru a facilita tratamentul și a evita dependența de medic. Dura lex, sed lex În Israel, spre deosebire de multe alte țări, există o lege care interzice hipnoza de circ, sau de estradă, permițând folosirea ei doar în scop terapeutic, de către medici și psihologi care au urmat cursuri de perfecționare și au susținut un examen de acreditare din partea Ministerului Sănătății. Legea a fost promovată de Dr. Moris Kleinhauz încă din 1968, pentru a pregăti personal calificat, a cunoaște indicațiile și contraindicațiile, a evita șarlataniile sau utilizarea hipnozei în scopuri dăunătoare societății. Din păcate, această lege, foarte restrictivă, se întoarce ca un bumerang, chiar împotriva medicilor și psihologilor care au dedicat timp și dragoste acestui domeniu fascinant. Numeroși ghicitori, magicieni, instructori în diferite domenii, conducători de secte religioase, impostori, folosesc tehnicile hipnotice (sub diferite denumiri) în scopuri \"mistice\", profitând de naivitatea oamenilor simpli, cu tendință spre dependență, pentru a le \"spăla creierul\", a stoarce bani și a acumula putere. Aceste persoane nu sunt supuse restricțiilor legii, deoarece folosesc altă terminologie, iar în cazul unui proces, sau al unei reclamații, pot invoca argumentul că nu se ocupă de hipnoză, ci de yoga, de meditație transcedentală, de tratament prin religie, NLP, sophrologie, în alt domeniu, nu medical, ci \"alternativ\". Nu voi intra în detaliile legii, dar cred că o liberalizare a ei ar fi binevenită și ar evita ambiguitățile de pe urma cărora suferă în primul rând specialiștii și, implicit, populația, care ar găsi în acest mijloc de tratament un enorm beneficiu. În rândurile de mai sus nu am precizat utilizările hipnozei în aproape toate domeniile medicinii, de la oncologie la dermatologie, în ginecologie, în boli psihosomatice, autoimune, în tratamentul stressului, al fobiilor, în stomatologie, pentru încetarea fumatului, în obezitate, în sport, etc... Despre acestea vă voi povesti în partea a doua a articolului. *** Dr. Vlad Solomon este medic stomatolog, acreditat din partea Ministerului Sănătății din Israel în practicarea, cercetarea științifică și predarea hipnozei medicale.