"Le camarade" – 20664 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
PȘPopescu Balaban Ștefan
Uneori mă întreb dacă sunt eu cel ce cântă la chitară, cel ce peste hopuri vrea să sară, sau cel ce se ascunde în cămară gândind că pe geam o să sară, doar să nu fie prins mâncînd dulceață goală, sau, sau... sunt eu cel ce gândește la cele ce altul le pățește?
34 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
JCJean-Marie Gustave Le Clézio
Motivația Juriului Nobel: „Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.” Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio (n. 13 aprilie 1940 în Nice) este un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 și câștigător al Premiul Reanaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți. Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner. El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, „Procesul verbal” (Le proces verbal), care a fost nominalizat la Premiile Goncourt. Într-un sondaj de opinie realizat de revista Lire, în 1994, 13% dintre cei chestionați și-au exprimat părerea că Le Clézio ar fi „cel mai mare scriitor de limbă franceză” aflat în...
0 poezii, 0 proze
VRViorel Rotaru
Născut la 10 octombrie 1969, la Drăgășani,jud. Vâlcea. Studii: Facultatea de Litere Craiova.
20 poezii, 0 proze
MLMichèle Lalonde
Michèle Lalonde est une écrivaine, poète, dramaturge et essayiste québécoise née à Montréal, le 28 juillet 1937. Ses ouvrages se concentrent sur l’identité québécoise. Elle a écrit le fameux poème Speak white vers 1970, qu'elle lut à La Nuit de la poésie 27 mars 1970, basé sur l’injure utilisée par les anglophones envers les francophones du Canada quand la langue française était utilisée en public. 1958 - Songe de la fiancée détruite 1959 - Geôles 1967 - Terre des hommes 1979 - Portée disparue 1980 - Métaphore pour un nouveau monde
1 poezii, 0 proze
Patrice de la Tour du Pin
Le comte Patrice de La Tour du Pin (1911-1975) est un poète du XXe siècle. Issu d\'une famille qui régna sur le Dauphiné du côté de son père et descendant direct de Condorcet par sa mère, il est né le 16 mars 1911 à Paris. Son père est tué à la bataille de la Marne dès le début de la Première Guerre mondiale. Il grandira élevé par sa mère et sa grand-mère, avec sa sœur et son frère aîné, entre Paris et Bignon-Mirabeau dans le Gâtinais. Il fait ses études à Sainte-Croix de Neuilly-sur-Seine, puis à Janson, et entre à l\'École libre des sciences politiques. Il s\'est fait particulièrement connaître à ce moment-là par la publication de Quête de joie à 19 ans. C\'est Jules Supervielle, à qui il avait apporté son manuscrit, qui fit publier ce poème dans La Nouvelle Revue française. La Quête de joie est publiée aux éditions de la Tortue en 1933. Puis paraissent aux...
1 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
Roberto Juarroz
Né le 5 octobre 1925 à Coronel Dorrego dans la province de Buenos Aires (Argentine), Roberto Juarroz a fait des études de lettres et de philosophie à l\'université de Buenos Aires et s\'est spécialisé dans les sciences de l\'information et de la bibliothécologie. De 1958 à 1965, il a dirigé la revue Poesia = Poesia. Il a traduit des poètes étrangers, notamment Antonin Artaud. Il a été l\'ami d\'Antonio Porchia. Entre 1971 et 1984, il a été directeur du Département de Bibliothécologie et de Documentation de la faculté de philosophie et de lettres de l\'université de Buenos Aires. Mal vu des militaires argentins, il a dû s\'exiler aux Etats-Unis et en Colombie. De retour en Argentine, il a dû affronter l\'intolérance, cette fois, des intellectuels de gauche. A nouveau exilé, il a voyagé. Il est devenu expert de l\'Unesco dans de nombreux pays d\'Amérique centrale. Sa compagne, Laura Cerrato, professeur de littérature anglo-saxonne à l\'université de Buenos Aires et poétesse, l\'a suivi...
9 poezii, 0 proze
RAradoi elena adelina
terminal,le College National Gheorghe Lazar-Bucarest,Roumanie;classe scientifique.j'ai publie des poesies dans le cadre du Projet Comenius "communiquer par les arts"-2003.
12 poezii, 0 proze
AMAdrian Vona Mona
Care le beepedeste destept destul bondintera. Ca re le ca re deste si popa face minuni cu looseru"
1 poezii, 0 proze
Portarul
de Mihai-Athanasie Petrescu
Înjurând cu poftă, doctorul Drăghici reuși cu greu să găsească un loc liber și își parcă Solența în fața spitalului. Dintotdeauna, el își așeza invariabil mașina în același loc și toată lumea îi...
Camarade...
de Eugen Galateanu
Camarade pentru ultima oară ți se cere \"Dă-ți viața pentru țară !\" În celelalte 999 de dăți n-ai câștigat nimic Decât muzica militară la capătul gropii tale Și lacrimile văduvelor zburătoare Pe un...
dialoguri inutile cu un supraponderabil
de silviu viorel păcală
deși am mintea răsucită camarade înțeleg că femeia goală din parcul central avea nevoie de liniște tu ai valiza făcută dar eu îmi scriu scrisorile pe cearceafuri vermina orgoliului mă împânzește când...
Războiul poeților
de Valentin Irimia
zodii de taină nimicitoare ne divid năvălirile camarade cheamă-ne o moarte mult mai sinceră străină inimii mele e această arsură de stih invins această ură la prima vedere gonim pe un drum ce s-a...
MORMINTELE
de Radu Gyr
Sapă, camarade, sapă... Au venit alți morți pe drum. Frunți de ceață, ochi de fum, pentru viermi și pentru groapă. Alte cruci, pe alt colnic, tot mai multe, tot mai dese, luna grea să le apese cu...
Mormintele
de Radu Gyr
Sapă, camarade, sapă Au venit alţi morţi pe drum. Frunţi de ceaţă, ochi de fum, pentru viermi şi pentru groapă. Alte cruci, pe alt colnic, tot mai multe, tot mai dese, luna grea să le apese cu zăpezi...
Mormintele
de Radu Gyr
Sapa, camarade, sapa... Au venit alti morti pe drum. Frunti de ceata, ochi de fum, pentru viermi si pentru groapa. Alte cruci, pe alt colnic, tot mai multe, tot mai dese, luna grea sa le apese cu...
prietenie durabilă
de Florentin Cristian
Să râdă ei cât poftesc Că ne păstrăm prietenia Amintiri frumoase ne unesc Era, este frumoasă camaraderia La fel de tineri părem În amintirile ce le avem Și nu sunt în ton crem Vorbim la distanță,...
LÃDIÞA CU JUCÃRII
de Radu Gyr
Târgul arde. Fum vâscos și zgură le simțim ca un nisip în gură. Alergăm curbați pe baionete, țopăie pe streșini flăcări bete. Azvârlim grenade. Târgul arde. Vinele plesnesc ca niște coarde, sângele e...
Mărșăluim și murim....
de Eugen Galateanu
\"Până la urmă o să muriți cu toții, băi poponarilor\" le strigase în prima zi furierul. O mierlise el cu mațele date afară de un obuz cu fosfor. Se rugase aproape o jumătate de oră să-l omoare...