"Las de l\'amer..." – 20104 rezultate
0.03 secundeMeilisearchÁngel González
Poeta, catedrático y ensayista español nacido en Oviedo en 1922. Su poesía está llena de contrastes y discurre entre lo efímero y lo eterno, características que llevan al lector a divagar y soñar en los temas del amor y de la vida. Es maestro nacional, licenciado en Derecho por la Universidad de Oviedo y periodista por la Escuela Oficial de Periodismo de Madrid. Enseñó Literatura Española Contemporánea en la Universidad de Alburquerque, U.S.A., habiendo sido profesor visitante en las de Nuevo México, Utah, Maryland y Texas. Fue galardonado con el Premio Antonio Machado en 1962, el Premio Príncipe de Asturias en 1985 y el Reina Sofía de Poesía Iberoamericana en 1996. Actualmente es miembro de la Real Academia Española. De su obra se destacan los títulos: «Áspero mundo», «Palabra sobre palabra», «A todo amor», «120 poemas» y «Otoños y otras luces» editado en el año 2001.
17 poezii, 0 proze
Félix Grande
Félix Grande (Mérida, 4 de febrero 1937) poeta, flamencólogo y crítico español. Se le considera uno de los grandes renovadores de la poesía española de los años sesenta. Aunque nació en Mérida, Badajoz, vivió su infancia y juventud en Tomelloso (Ciudad Real), donde su abuelo era cabrero. Hijo de un guardia de asalto, era guitarrista flamenco cuando, según ha contado él mismo, decidió cambiar ese instrumento por la literatura, que en su pluma posee mucha relación con la música. En Tomelloso fue jornalero y descubrió el amor. Su obra evolucionó desde la inspiración machadiana y el compromiso social de Las piedras a una reflexión sobre el lenguaje y el erotismo. Premio Adonais en 1963 por Las piedras. Otras obras del autor son Música amenazada (1966), el libro de relatos Fábulas, visión crítica del mundo actual (1991) y el ensayo Apuntes para una poesía española de posguerra (1970). Está casado con la poeta Francisca Aguirre con la que ha tenido una hija, también poeta, Guadalupe Grande....
1 poezii, 0 proze
Levet, Henry Jean-Marie
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. C'était un diplomate, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduisit en Inde, au Viêt Nam (chargé de mission par le Ministre de l’Instruction publique, en 1898), aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il mourut de phtisie à l'âge de 32 ans. Levet a laissé une œuvre brève et comme composée par distraction. Le meilleur de son œuvre consiste en 10 poèmes, "Cartes postales", parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. Il y a dans les poèmes de ce dandy, jouant à l’esthète britannique alors qu’il exerçait de très officielles fonctions dans la diplomatie française, une telle désinvolture alliée à une grâce si insolente...
10 poezii, 0 proze
Henry Jean-Marie Levet
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. Poète, chroniqueur au Courrier français, 1895-1896, puis à La Plume, obtient par l'intermédiaire de son père une mission en Inde, 1897. Il devient diplomate, en 1902, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduit aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine, en 1906, (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il meurt de phtisie à Menton âgé de 33 ans. Le meilleur de son œuvre consiste en 11 poèmes, les Cartes postales, parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud et Léon-Paul Fargue à La Maison des amis des livres en 1921, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. * Le Pavillon", collection bibliophile de l'Aube, 1897. * Le Drame de l'allée", chez l'auteur, 1897. * Poèmes", La maison des amis des livres,...
2 poezii, 0 proze
Anghel Elena
Sunt om cu calitati si defecte, bineinteles. Sunt..o oarecare ,nu ma consider vedeta dar nici papusa ta caci nu sunt marioneta. Sunt..un personaj din cartile de povesti caci ma detesti knd ma citesti.. ca de o carte te feresti. Nimeni..nu ma cunoaste cu adevarat si orice ar zice lumea sunt o prea buna fata. Ambitioasa sunt, m-am nascut a fii, nimeni nu-mi sta in cale. Sunt un trandafir pe care furtuna nu-l poate lasa fara petale. Asculta bine si retine ca ce fac nu-i de fatada ,las'sa se citeasca-n ochii mei, las' sa se vada ca viata mi-a dat multe..da mai multe mi-a luat
2 poezii, 0 proze
Silv
-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...
3 poezii, 0 proze
Nicoleta Stefan
Priviţi cum clipele se lasă pescuite din apele irisului meu, cum zâmbetul se înmoaie în tristeţe și lăsaţi-mă să plâng pentru voi. Căci cine poate plânge mai bine ca purtătorul tălpii de piatră? Rănit, trupul s-a reîntors la ferestre de iunie să primească floarea de tei.
6 poezii, 0 proze
Matei Octavian
n.02 09 1986 .Imi place mult toamna precum si luna Mai. Un copil... Nu am avut intentia sa public niciodata, nimic.De scris scriu pentru sufletul meu.Cred in mine.Pe acest site am vrut totusi sa las cateva randuri drept multumire celor care, la randul lor, ma incanta cu frumoase cuvinte. Consider ca, pe cat posibil, poeziile nu trebuie criticate dintr-o perspectiva artistica, ele fiind ceva intim, pur. ( Scrie intotdeauna ceea ce simti,sentimentul brut:seva creatiei! - citat preluat de la Bejliu Anne-Marie [AnMar] ).In rest... o critica constructiva, inteligenta, este intotdeauna binevenita. http://www.chicagotribune.com/news/columnists/chi-970601sunscreen,0,4664776.column Maxima lui Ashely Montague Ideea este sa mori tinar, dar cit mai tirziu posibil. Simtul umorului nu-l au decit fiintele tragice. Dumnezeu exista iar cautarea lui trebuie sa inceapa in noi Intr-o zi "m-am indragostit nebuneste de-o fata" si toata poezia din mine a fugit in dragostea pentru ea. A da, adesea IS EXTREM...
15 poezii, 0 proze
cigaras_moker
AGUA DULCE, AGUA SALA Ay, Ay, Ay, Ay... Con el pasar de los anos He aprendido en la vida Que se vive intesamente Porque si no se termina. Con el pasar de los anos El carino es mas bueno Se aprecia lo que se tiene Y se respeta lo ajeno. Aqua dulce, aqua sala Por aqua viene, por aqua se va Aqua dulce, aqua sala Bendita la vida, te quita y te da Aqua que caes del cielo Sobre las olas del mar Yo te quiero beber dulce Y tu te pones sala Yo te quiero beber dulce, Y tu te pones sala. Aqua dulce, aqua sala Aqua dulce, aqua sala Ay, Ay, Ay, Ay... Con el pasar de los anos Hay que dar bien los pasos Tomar el mejor camino Aunque se te haga el mas largo. Con el pasar de los anos De las penas se aprende, El corazon se hace duro Y el sentimiento mas fuerte Aqua dulce, aqua sala Por aqua viene, por aqua se va Aqua dulce, aqua sala Bendita la vida, te quita y te da Aqua que caes del cielo Sobre las olas del mar Yo te quiero beber dulce Y tu te pones sala, Yo te quiero beber dulce, Y tu te pones sala....
2 poezii, 0 proze
Claudio Rodriguez
Claudio Rodríguez García (Zamora, 30 de enero de 1934 - Madrid, 22 de julio de 1999) fue un poeta español. Hijo de María García Moralejo, de arraigadas convicciones burguesas y heredera de alguna que otra propiedad en Zamora, y de Claudio Rodríguez Diego, de origen humilde y gran lector de poesía y autor de algunos versos, y con quien se lleva bastante mal. En 1939 nace su hermano Javier y en 1945, las gemelas Marisa y Maricarmen. Su apodo es "Cayín". Desde los cinco años pasa largas temporadas en la finca de su abuela materna en contacto con la naturaleza y las labores del campo. Estudia el bachillerato en el Instituto Claudio Moyano, Es buen estudiante y compañero, y juega asiduamente al fútbol. El 23 de marzo de 1947 murió su padre y su vida dio un giro decisivo al quedar la familia en la ruina; Claudio ha de dedicarse a la administración de las fincas en el campo y tratar con jornaleros. Se acentúa su "manía andariega" y se refugia en la lectura. Se hace ayudante de un profesor de...
1 poezii, 0 proze
Plăcerea de a aduna purici
de Nicolae Diaconescu
Plăcerea de a aduna purici 17.01.2004 Când au apărut puricii?! Probabil odată cu animalele care au blană, că prea le place să se culcușească în părul lor mult și des. Cum m-am născut la țară și-am...
Clișeu56: tânărul și neliniștea
de Ottilia Ardeleanu
A dat buzna. Cu o față umbrită de cozorocul cadrilat. Ea singură, neputând să doarmă. Cu pletele răsfirate dezordonat, în vârful capului, prin ghearele unui clește artizanal. Purtând un moț de...
amar, în râzvrătire orb
de Doru Alexandru
m-am săturat de pași ritmați în versuri, doamnă de buchii șterse doar pentru-a rescrie-n gând, o nebunie sătul de cercul pietrelor ce cântă soare, eu mă retrag va las cununa vouă, stele ce-ați aprins...
De vorbă cu...
de Dîrzu Andrei-Ovidiu
În hruba-ntunecată cu pucioasă Ce ars-a milenii în șir, Gingii bolnave, privirea-i roasă Un stârv cu față de martir Și-mi pare că vrea să vorbească Zig-zag-uri, cercuri cu radian Și-n a sa voce...
Gânduri de ziua plecării
de Adam Mickiewicz
M-a și cuprins regretul ! Ce-i oare ? Sunt în prag, Mă-ntorc iar în lăcașul pustiu și-atât de drag, Parc-am uitat ceva ; iar ochii-mi rătăciți Tot vor să mai salute acești păreți iubiți Ce-atâtea...
Scenariu de horror românesc
de Alcoor
Dom\'le, când nu se poate, nu se poate! E lege! Și, mai ales, soarta asta parcă e croită din perdelele celui mai nenorocit bordel din fundul iadului! Cum vrei tu ceva, n-are! Cum nu vrei, ia d-aici!...
exerciții de scriere
de Emma Greceanu
după amiază de luni, oameni ieșind sau intrând, străzi înguste cu rezonanță de biserică, amănunte capitonând iluzii, senzație puternică de apartenență, combinată cu insațietate, zi ca oricare alta....
Ce femeie!
de Radmila Popovici
Mă las de haina-șarpe cum spui când sunt femeie și mai ușoară sar pe un nor să-mi fie speie îmi lepăd blana neagră cu farmec de pisică și aerul mi-l trag ră- sucindu-mă de frică de pietre ce...
Ion Diviza - într-un perpetuum mobile
de Maria Prochipiuc
Dana Ștefan Motto: \"tu făclie romantică la perna umbrei de-amor terne licărind fumegând rugăciunea iubirii eterne\" focul vine din cer, pentru că el urcă, așa cum apa vine din pământ coborând a...
Everget inconștient
de Plopeanu Petrache
Ramura de măslin nu este de-ajuns, ca ura ce-a uns spiritul lin să-ncingă flamura cu false pudori, de strigăt în zori e sufletul plin, iar gândul năframă e-o chingă ce-ndeamnă, nedemnă paloare, spre...
