Nicoleta Stefan

Verificat

@nicoleta-stefan-0020082

Craiova

Priviţi cum clipele se lasă pescuite din apele irisului meu, cum zâmbetul se înmoaie în tristeţe și lăsaţi-mă să plâng pentru voi. Căci cine poate plânge mai bine ca purtătorul tălpii de piatră? Rănit, trupul s-a reîntors la ferestre de iunie să primească floarea de tei.

Texte

Urmăritori

Urmărește

Aprecieri

Vizite

Cronologie

6 texte

Golul

De îmbunătățit

Nicoleta Stefan•Poezie•9 aug. 2010

Inimă, întuneric ascuns în întuneric, Descoperită de propria durere, Cu glasul plin doar de tăcere, Te poartă iar prin nopți târzii Spre rugi aprinse-n zori, Închină iar a ta pană

De îmbunătățit

Taina tăcerii

Nicoleta Stefan•Poezie•31 aug. 2006

Mi-ai dospit auzul la granița tăcerii! Îi port încă ecoul prin timpul far’ de timpuri. Înmărmurită de taina științei prevestite – sorbind cu buza crudă Cuvântul nerostit – mă aflu printre

Cugetare

De îmbunătățit

Nicoleta Stefan•Poezie•31 aug. 2006

Nu găsesc Cuvântul să-mi lăcrimez cuprinsul, doar vina mea rostogolește timpul…

De îmbunătățit

Doamne, Tu știi că Te iubesc

Nicoleta Stefan•Poezie•31 aug. 2006

Te-am supărat și încremenit mi-e zâmbetul în spinii lepădării. Mă rotesc în gândul renegării și plâng să sparg a timpului pecete. Pe Petru îl rog să mai rostească o dată : « Doamne, Tu știi că

Talpa de piatră

Nicoleta Stefan•Poezie•31 aug. 2006

Priviți cum clipele se lasă pescuite din apele irisului meu, cum zâmbetul se înmoaie în tristețe și lăsați-mă să plâng pentru voi. Căci cine poate plânge mai bine ca purtătorul tălpii de

Aici, acum…

De îmbunătățit

Nicoleta Stefan•Poezie•31 aug. 2006

Din vlăstare ale morții ne-am ridicat ca să gustăm din plinul vieții, dar ne e prea amară rădăcina și câinii ne latră bucuria. Aici, acum… Acum, aici… Aici, acum să mă găsească floarea

De îmbunătățit