Golul
Inimă, întuneric ascuns în întuneric, Descoperită de propria durere, Cu glasul plin doar de tăcere, Te poartă iar prin nopți târzii Spre rugi aprinse-n zori, Închină iar a ta pană
Taina tăcerii
Mi-ai dospit auzul la granița tăcerii! Îi port încă ecoul prin timpul far’ de timpuri. Înmărmurită de taina științei prevestite – sorbind cu buza crudă Cuvântul nerostit – mă aflu printre
Cugetare
Nu găsesc Cuvântul să-mi lăcrimez cuprinsul, doar vina mea rostogolește timpul…
Doamne, Tu știi că Te iubesc
Te-am supărat și încremenit mi-e zâmbetul în spinii lepădării. Mă rotesc în gândul renegării și plâng să sparg a timpului pecete. Pe Petru îl rog să mai rostească o dată : « Doamne, Tu știi că
Talpa de piatră
Priviți cum clipele se lasă pescuite din apele irisului meu, cum zâmbetul se înmoaie în tristețe și lăsați-mă să plâng pentru voi. Căci cine poate plânge mai bine ca purtătorul tălpii de
Aici, acum…
Din vlăstare ale morții ne-am ridicat ca să gustăm din plinul vieții, dar ne e prea amară rădăcina și câinii ne latră bucuria. Aici, acum… Acum, aici… Aici, acum să mă găsească floarea
