"La Șapce Izvoară cu popa ăl nemțăsc" – 23932 rezultate
0.02 secundeMeilisearchprofa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu
indemn-la-nesupunere
Îndemn la nesupunere
de Liviu Nanu
cronici_eliad
Cronici pentru evenimentele de la Casa Eliad
de Radu Herinean
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
SSofocle
Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...
0 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
PCPaulo Coelho
Paulo Coelho (Rio de Janeiro, 24 august 1947) este un scriitor brazilian. Este fiul lui Pedro, inginer, și al Lygiei, casnică. La șapte ani a intrat la școala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câștigat primul său premiu literar într-un concurs școlar de poezie, iar sora lui, Sonia, și amintește cum și ea a câștigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coșul de hârtii. Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat viața și cariera literară. Deși profund atașat de Brazilia natală (își scrie operele la calculator, în fața oceanului, în vila de la Copacabana). Cărțile sale dezvoltă drame universale, valabile oriunde și pentru oricine, ceea ce explică primirea entuziastă de care se bucură pe toate meridianele. Cărțile lui Paulo Coelho, editate în 150 de țări și...
32 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
Gabriel Netejoru
În mintea mea acum răsar imaginile toate. Știu cum eram când om eram, cum arătam la anul șapte. Acum, după un milion de ere pământene, nu am uitat c-am fost, că sunt stăpân al vieții mele. Dar viața mea nu e nimic. Nimicu-mi este viața. Sunt doar un roi de galaxii pulsând în infinit.
1 poezii, 0 proze
AJadrian jigăranu
25 iunie 1985 Are you a child of the free to be you and me generation And are you in tune with the world around you I am a child of the free to be you and me generation And I am with you in being in tune We shall bring change to this place Listen to the whistle of the planet twirlin through space Singin la la la la la la to the human race (she says) I believe I am the flower of life, the earth And the ocean oh oh I believe I feel the power of light, vibrate All around me oh oh I believe you are the children of the one great spirit, oh oh Are you a child of the free to be you and me generation And are you confused with the world around you I am a child of the free to be you and me generation And I am with you in being confused Children children can you hear it Listen to the riddle in the melody by great spirit Singin la la la la la la theres nothin to it (he says) I believe I am the flower of life, the air And the sunshine oh oh I believe I am the power of light, the motive For the...
117 poezii, 0 proze
TDTraian Dorz
Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase. Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor...
45 poezii, 0 proze
Sterpu
am cei sapte ani de acasa,generala,liceul sunt la facultate si nu incetez sa ma intreb de ce am stari deprimante fara motiv, cine sunt?
3 poezii, 0 proze
Dumitru Andrei
Nascut la 16 septembrie 1951 in satul Racova comuna Garceni judetul Vaslui primul dintre cei sapte copii ai sotilor Gheorghe si Tinca. Scoala generala o urmeaza in satul natal. In anul 1966 se inscrie la Liceul Economic Iasi. In primul numar al revistei liceului, Tanarul Economist ii apare o traducere dupa Captivul lui Puskin. In anul 1970 la terminarea liceului se inroleaza in armata. Dupa lasarea la vatra in anul 1972 se incadreaza in munca la Cooperatia de consum Vaslui, ca normator. Urmeaza la fara frecventa cursurile Facultatii de Studi Economice Iasi pe care le absolva in anul 1978 si este numit sef de serviciu. Intre anii 1992-2000 lucreaza la Banca de credit Cooperatist- Bankcoop, find un timp director al Filialei Bankcop Negresti - Vaslui. In perioada 2000-2005 lucreaza pe cont propriu la firmele sale. In anul 2005 se angajeaza la Serviciul Public Comunitar Judetean de evidenta a Persoanelor Vaslui. La data de 14 martie 2006 debuteaza editorial prin lansarea volumului de...
7 poezii, 0 proze
VRValeria Lioara Roman
Șapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodată: *Să arați bunătate unei persoane în vârstă. *Să distrugi o scrisoare scrisă la nervi. *Să-ți ceri scuze, salvând o prietenie. *Să oprești o ceartă pe cale să distrugă reputația cuiva. *Să-l ajuți pe adolescent să se găsească pe el însuși. *Să-ți faci timp să faci ceva frumos pentru mama ta. *Să accepți părerea lui Dumnezeu despre orice lucru. Doar câteva dintre motivațiile care aș vrea să mă însoțească pentru restul vieții mele... oricum, nu prea palpitantă. Cât despre regrete...ele n-au viitor! http://oamenganduri.blogspot.com/
58 poezii, 0 proze
La Șapce Izvoară cu popa ăl nemțăsc
de Sorin Olariu
Stai să vez\' șe întâmplare, măi acu\', pân primăvară, S-o fost dus uichițu\' Nielu să să-nmoaie la Izvoară. Șî la băni, la Herculane, șe să vă măi povestăsc? Nimerisă baș cu locu\' lâng-un un popă...
La Higieya din părete
de rechesan gheorghe
Pe coasta stîncoasă a Thassosului, adăpostit într-o curmătură a țărmului, ca un noaten agățat într-un gard cu spini, se află sătucul Nea Sophia. De aici privea, zice legenda, cu ochii înlăcrimați,...
În Albastru de Alexandru şi Matei
de Ioan-Mircea Popovici
„Apucă-te și scrie totul într-o carte, i-a spus Dumnezeu lui Moise...” De aici, din locu-n care Licăreşte Infinitul Tu te-ai ascuns în clipă Şi ai zburat în nor Acolo unde visul S-a înmulţit cu dor...
Curiozitatea
de Sorin Teodoriu
Sâmbătă, la zece dimineață, vine la mine Dan, puștiul vecinului de pe Puccini nouă. - Simona e plecată în vacanță în Ungaria, Răzvan e la bunicii lui, la Brașov, iar eu am rămas ca prostu’ în...
Moare satul romanesc,Calatorule !
de Adam Vasile Adrian
MOARE SATUL ROMÂNESC,CÃLÃTORULE... Pe-o piatră adormită în uliță, sub soare, Stau păsări aliniate cu sufletele lor , Boi osteniți trag carul cu fân cosit,în zori Și-o casă îi așteaptă cu porți...
Inima Albastră în desfășurare, la Mare
de Ioan-Mircea Popovici
Aleargă clipa-n sus şi-n jos Cu scara dorului duios Pe plaja Tympului de ieri Când ai venit să-mi spui, să-mi ceri Portretul cu tutun de pipă În săculeţul cu risipă Plimbat prin lume cu vaporu Prin...