"Joc de-a viața" – 18169 rezultate
0.02 secundeMeilisearchana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
Sanda Ghinea
n. 15 ianuarie 1932, Vaslui Poeta Sanda Ghinea, membră a Uniunii Scriitorilor din România (USR), Filiala Dobrogea, a lansat, de curînd, la editura Ex Ponto, volumul de versuri intitulat „Să-ți rămînă dragostea!”, pe care autoarea îl consideră „cartea vieții sale”. Cuprinzînd sute de poezii reprezentînd cele mai frumoase creații ale sale scrise pe parcursul a patru decenii, acest florilegiu ar trebui să ajungă în colecțiile oricărui iubitor al liricii de calitate. Dacă, după cum spune chiar scriitoarea, poeții sînt împărțiți în două categorii, unii care scriu din... cărțile altora și alții care scriu din propriile experiențe de viață, atunci, cu siguranță, Sanda Ghinea face parte din rîndul celor care se inspiră și creează din ceea ce trăiesc, transformîndu-și trăirile, durerile, bucuriile în versuri pline de sensibilitate. Cartea se deschide cu un ciclu de poeme apărute în volumul de debut al Sandei Ghinea, „Joc de umbre”, publicat în anul 1968 și continuă, pe parcursul celor aproape...
1 poezii, 0 proze
Mondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Corneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
Marius Robescu
Marius Robescu(născut.20 martie 1943,mort.20 octombrie 1985). A urmat cursurile liceului Tudor Vladimirescu și ale Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București. A debutat în coloanele revistei"Luceafărul", în 1965. A publicat volumele de versuri: Ninge la izvoare(Ed.Tineretului,1967) Viața și petrecerea(Editura pentru literatură,1969) Clar și singurătate(Cartea Românească,1972) Utopia ninsorii(Cartea Românească,1975) Spiritul însetat de real(Cartea Românească,1978) Inimile de platină(Cartea Românească,1980) Pielea minotaurului(Cartea Românească,1982) Joc și înviere(Cartea Românească,1985) Ideograme(Ed.Eminescu,1986) (Date preluate din volumul Poezii apărut la Editura Vitruviu/1996)
9 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
Ioan Daniel Cuculiuc
M-am născut la Bacău, în 28.01.1989. La vârsta de opt ani am plecat în Italia, împreuna cu părinții mei. Acum am paisprezece ani, locuiesc în Sansepolcro și sunt elev în anul II (clasa a VII-a) la școala “Buonarroti” din localitate. Sunt, de asemenea, elev în anul III la Conservatorul din Perugia (clasele de vioară și pian). Îmi place mult să joc șah, să desenez, să scriu și să citesc. În 2002 am început să public scrierile mele în site-uri literare italiene și românești (printre care www.liberodiscrivere.it și www.poezie.ro) și, spre sfârșitul anului, să particip la unele concursuri literare, în Italia, obținând câteva premii (Premiul I la Concursul Național de Literatură “L’arcobaleno della vita”, Premiul II la Concursul Național de Poezie “Natale”, Premiul “Della Fratellanza” la Concursul International de Poezie “Il saggio”, alte premii și semnalări). De asemenea, unele dintre poeziile mele au fost publicate în diverse cărți (antologii de poezie).
28 poezii, 0 proze
Tonca Oana
Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.
38 poezii, 0 proze
Diaconescu Sorin Constantin
Inginer, jurist, functionar public.Scriu pentru ca imi e dor de rima si sensuri.Si pentru ca m-am saturat de bataia de joc a modernismului.
1 poezii, 0 proze
Conrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
Joc de-a viața
de Nincu Mircea
eu trăiesc un milion de ani. în primii cinci sute învăț să iubesc. pun capul pe pernă și gândesc: cum ar fi să fie cerul nopții, purtând stele în haine. sau rădăcină sfredelind, căutând în adânc....
Jocul de-a viața
de Dozescu Adelina
Îm fac inimi de carton - numai bune de aruncat la coș Construiesc oameni din puzzle Mama plânge, lângă aragaz, după tata, Care a murit la level 10 Eu adun cămășile pe care mi-am imprimat buzele, în...
De-a viata si de-a moartea
de Adria Martin
De ce plangi,femeie? De ce plangi, barbatule? Copile! Si tu, tu de ce plagi? Mama, tata, de ce plangeti? Bine dar si bunicii plang? Dumnezeu stie de ce plangeti toti! -Da, stiu! Se-auzi un glas din...
De-a joaca
de Denes Victor
Ma joc de-a viata, mizez perfectul pe-o carte mica si o sa pierd. Ma joc de-a moartea plusez si-abisul ma tot atrage, in el dispar. Ma joc de-a omul; o cacialma perfecta doar de iluzii si insuccese....
Starea de timp a poetei Veronica Balaj
de Adriana Weimer
Adriana Weimer Poeta și prozatoarea Veronica Balaj mărturisește adesea că, prin natura meseriei de jurnalistă radio-tv la Radio Timișoara, restricționată fiind permanent de minute și chiar de...
Joc
de Cioban Stela
intru in joc jocul intra in mine joc acest joc de-a viata uneori castig alteori pierd mi-am pierdut timpul il declar nul ma declar nedeclarata nedeclamata joc acest joc intru in joc cu aceasta umbra...
Parfumul meditațiilor în ecouri de mandolină
de Mihaela Rascu
Cu câteva zile înainte de a modifica răbojul pe care-mi scrijelesc anii am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri în volumul „Ecouri de mandolină” purtând semnătura lui Viorel Darie. Se spune...
Joc sau joacă?
de Zoltan Terner
Zoltan Terner Joc sau joacă? Poate că totul n-a fost decât un joc, iubito. Și dragostea noastră, și fericirea noastră, și tinerețile noastre. Un joc al întâmplării, al coincidențelor. Al hazardului....
Dansul bețivului
de Grecu Gim
Un vals dansat de un bețiv, Așa îmi pare viața mea. Mișcările pornesc tardiv Și melodia-i tare grea. Din timp în timp mă mai opresc Să rezonez cu ritmul viu În ring neghiobii mă ghiontesc Rânjind cu...
banalitate
de Cioban Stela
crâmpeie de speranta sper ca soarele sa ma îmbrățișeze în dimineața asta sper ca disper că totul se naruiește până și gândul ca mâine e duminica nu mai contează pășesc printre oameni și am impresia...
