Marius Robescu

Te așteptam într-o cameră cu patru pereți albi ca varul cu patru scaune între patru ochi oricum nu puteam fi tu bineînțeles trebuia să sosești

E timpul să ne gândim la utopia unui fulg de zăpadă să ni-l închipuim inocent înfășurându-ne inima, căci nu altfel am fost aruncați pe pământ ci

Pentru prefăcuți poezia e un cub de gheață adică un obiect totuși solid (deși pînă la urmă incert) care dă fiori pe șira spinării cu înnăscută

Clar și singurătate, draga mea - mă-ntâmpină și-ntruna mi se pare că străbătând pădurile de sticlă mă odihnesc la țărmul unui lac mai limpede ca

......... vădit era că se petrecuse un lucru grozav în partea aceea de lume, frate, vreo inundație sau vreun incendiu prea alergau furnicile cu

Mă rătăcisem într-un parc tomnatic, printre arbori uzi ce în loc de frunze viermi aveau ologi mișcându-se pe crengi, eram în somn și nu

Eu citeam - curios ce citeam - eu citeam gândul meu în paletele unei mori de apă pe aripile unei mori de vânt eu citeam - curios ce citeam - eu

Ceva de fructe roșii, de frunza mărului, de apă luminată. O goană rece de aripi, ochiul salciei asupra grumazului tău. Patimă fără trecut, ce

Ceața colorată a visului duce între coapse soarele ca pe un coș de ghilotină somnul e un animal cu blană prețioasă departe în timp,