Prea buni
din Poezii (1996)
de Marius Robescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Mă rătăcisem într-un parc
tomnatic, printre arbori uzi
ce în loc de frunze viermi aveau
ologi mișcându-se pe crengi,
eram în somn și nu puteam
să-mi fiu stăpân iar bucuria
mă cerceta de ce vedeam.
Căci vinele copacilor înalte
prin coaja fumurie arătau
înaintând rășinile curate
și-n palidele măruntaie
ale acelor frunze animale
vărsându-se cu lene putrezeau.
Prea buni judecători, am fost surprins
dormind și nu-mi eram stăpân,
și porțile căzuseră pe simțuri,
și singur cu vedenia și fără
de ajutor mă bucuram!