"Joaca de-a tristețea" – 14295 rezultate
0.02 secundeMeilisearchionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
DBDara Blu
joaca de-a filologia patru ani, dupa care am vrut sa devin judecator pentru a face dreptate celor dezmosteniti de soarta... soarta a vrut sa fiu consigliere. de atunci sunt aninata intre lumea cenusiu concreta si lumea abstracta minunat de albastra. "Pe drumul vietii, in drumul meu firesc, Am vrut sa ard, decit sa stralucesc. Si cind pe cer i-a stralucit cuiva o stea, M-am bucurat ca de izbanda mea" (autor ne-retinut).
147 poezii, 0 proze
NANicolae Avram
Licențiat în drept Cântece de sinucigaș ( cartea I ) - Mesagerul 2000 Litanii pentru diavol - Ideea Europeană 2006 Cântece de sinucigaș ( cartea a doua ) – Vinea 2008 Îngrijitorul ediției „Iată cina. Iată taina” – poeme de Aurel Onișor – Eikon 2007 (avrampoems@yahoo.com) „Avem de face cu un poet adevărat, Nicolae Avram, din Beclean, Bistrița – Năsăud, un poet al cărui „cinism” liric, de mare forță frizează tragismul existențial, altminteri decât în „joaca de tragicul” întâlnită din abundență la mulți postmoderniști de profesie” Constantin STÃNESCU în „Adevărul literar și artistic” „Nicolae Avram nu e, cu certitudine, un ludic postmodernist și se află la polul opus modelului „optzecist” ; el scrie o poezie intens tragică ( și în descendența marilor poeți tragici ), pe care aș numi-o post-agonală. Vechile teme moderniste ale răului universal și ale sinuciderii, uzitate până la demonetizare, capătă a proaspăt – întunecată splendoare în poezia lui Nicolae Avram. ( …) Nicolae Avram...
17 poezii, 0 proze
SStefan
Joaca si timp liber transformate in poezie si dorința de a scrie ceva
1 poezii, 0 proze
HPHarold Pinter
S-a născut în ziua de 10 octombrie 1930 la Londra, fiul unui croitor evreu originar din Portugalia. Este considerat unul din cei mai importanți dramaturgi englezi din a doua jumătate a secolului XX. Începutul carierei l-a făcut ca actor, sub numele de David Baron, după ce a petrecut doi ani la Royal Academy of Dramatic Art, apoi a continuat la Central School of Speech and Drama. Astăzi, la cei 75 de ani împliniți acum câteva zile, încă mai joacă! A scris 29 de scenarii de teatru, printre care: \"The Birthday Party\", \"The Caretaker\", \"The Homecoming\" și \"Betrayal\", 21 de scenarii de film, printre care: \"The French Lieutenant\'s Woman\" ,a regizat 27 de piese de teatru. Dar asta nu e tot: în 1950 a publicat primele poezii în revista Poetry, sub numele Harold Pinta. A scris și proză. A primit Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2005. Alte premii primite de-a lungul anilor: premiul Shakespeare (Hamburg), premiul european pentru literatură (Viena), premiul Pirandello (Palermo),...
6 poezii, 0 proze
TOTonca Oana
Am început să "sunt" prin aprilie 1983 și de-atunci am publicat un volum de versuri intitulat "SUNT" și tot felul de poezii si "micro-eseuri" prin diverse reviste și antologii. Mai nou, am terminat jurnalismul și "mă joc" de-a redactorul la revista Rring, de-a transaltorul si de-a... "technical writer-ul" la firma DigitAIR și vizez la un ziar online... peste ani și ani :) Am început să scriu din joacă, apoi, ajungând într-o zi la concluzia că joaca e prea puerilă am încetat să scriu și, mai nou, când mi-am dat seama că joaca este ceea ce ne ține cu capul în nori și cu picioarele pe pământ și ceea ce mă reprezintă, am reînceput să scriu.
38 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Gabriel FATU
S-a nascut intr-un sat numit Luminita, comuna Topolog, in judetul Tulcea. Dupa liceu a venit la Bucuresti si patru ani consecutiv a dat examen la teatru. Intr-un final a reusit, a absolvit in iulie 2000, dar vroia sa renunte, deoarece, credea atunci, "daca nu stii pe nimeni nu prea ai sanse....". A vrut sa mearga la Tulcea sa lucreze in asigurari. Primise o invitatie de la Cairo pentru festivalul de teatru din septembrie si a vrut sa mearga, totusi, sa joace spectacolul, sa nu incurce echipa. Si, s-a intors plin de glorie: a primit "Premiul pentru cel mai bun Actor". La intoarcerea in Romania, a primit un rol intr-un nou spectacol la Teatrul de Comedie, apoi la Nottara. A intrat si la televiziune, s-a angajat la UNATC (fostul IATC). Din 2004 pana in 2006 a jucat la Teatrul Foarte Mic. din Bucuresti. Din 2006 joaca in Laptaria Enache in spectacolele "HELL" de Lolita Pille (cu Adriana Trandafir, Cristi Iacob etc) si, in cea mai recenta productie marca Teatrul Daya, "SI CAII SE IMPUSCA,...
5 poezii, 0 proze
EBEmil Botta
Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud - d. 24 iulie 1977, București) a fost un poet, prozator și actor român. Este fratele eseistului Dan Botta, precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei. Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Nțional joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc. A jucat în numeroase filme, cum ar fi: Se aprind făcliile(1939), Viața nu iartă, 1958, Erupția, 1958, Când primăvara e fierbinte, 1961, S-a furat o bombă (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Pași spre lună( tot în regia lui Gopo), Pădurea spânzuraților (regia Liviu Ciulei), 1964, Răscoala, 1965, De-aș fi... Harap alb, 1965, Șah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul,...
39 poezii, 0 proze
Joaca de-a tristețea
de Nita Silviu
M-am apucat din nou să fac Drăcușori albi pe zăpadă Și chiar de-i nasc ei tot nu tac Ci-n viața-mi coada își înoadă. Cu transpirația de alcool Topesc pavajul alb din jur, Fulgii se plâng de-al meu...
La furat de păcate
de Ștefan Petrea
implanturi de nori în zenit nadir ofilit de nori tristețea încă se mai joacă de-a toamna în acest început de decembrie în care a plouat apoi s-a făcut o liniște de parcă Dumnezeu mergea prin smârc și...
Reflux de alge
de Ion Panait
Acum, pe peronul acesta pustiu chiar memoria mi se pare o conștiință a tiraniei, tristețea mea întârziată prin localuri de bal, ocrotită la bufet de amurgul unui coniac măsliniu ce se topește în...
Depresie de octombrie
de Nae Catalin Florian
M-am așezat pe banca ruginită Ca să văd cum cad frunzele copacilor E frig și norii se plimbă pe cer. În parc copiii se joacă de-a războiul Se lovesc puternic cu bețele Și apoi plâng cu brațele...
Plimbarea de seara
de Mihai Petrescu
Din nou am ieșit la plimbarea de seară. Parcă acum totul e mai întunecat, parcă...e diferit. Merg pe drum cu pași apăsați, privirea în jos , plec spre lumea gândurilor, o lume a mea unde mă pierd zi...
cântecul ciorii
de Victor Potra
de sus lumea miroase a spital oameni bandajați în ceață zoresc în morminte înalte uneori le rămân sufletele pe afară se joacă de-a amintirile dacă îi prinde tristețea și adesea le cad ochii și parcă...
Ești liber să faci o ascunzătoare
de florin caragiu
Lăsînd deoparte această buclă de timp – nu pentru mult – în vreme ce-ți calci – a cîta oară – pe urme și, încă neajuns, întorci privirea, ca o asigurare că flacăra e la o suflare distanță: talpa...
Mizează pe iubire - sau Scara pe care trebuie s-o urci
de Florploiesteanu
E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, zice inspirat poetul, Eminescu, pe-al său nume .... Criticilor mei, le mărturisesc că, nici măcar poet nu sunt. Mi-e greu, în rime să așez degrabă, ce...
despre sfârșitul zilei
de Andrei Gamarț
pentru că te așteaptă cineva acasă cu o bucată de pânză albă ștergând mobila de praf de pete de urmele unsuroase ale degetelor și cu o clipă înainte să intri totul să se liniștească fața ei inertă ca...
Fierarul
de Girigan Oana Gabriela
În fața fierăriei Chircită pe o piatră, Cu ochi de jucărie E o biată, tristă fată. Cu haine ponosite Și ochi de câine blând, Cu vise ofilite, Cu părul smuls de vânt. E încă ziua crudă Iar zorii stau...