"Invocație Toamnei..." – 4716 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
TBTed Berrigan
A fost unul dintre cei mai importanți poeți ai generației lui, faimos nu numai pentru scrisul său invocator din The Sonnets (1964) dar și pentru poeziile sale lirice ulterioare. A fost un profesor și un model pentru mulți poeți, în diferite universități, cât și în casa lui din Manhattan s Lower East Side. A murit la 4 iulie 1983. *** Ted Berrigan (15 November 1934 – 4 July 1983) was an American poet. Berrigan was born in Providence, Rhode Island, on November 15, 1934. After high school, he spent a year at Providence College before joining the U.S. Army in 1954 to serve in the Korean War. After three years in the Army, he finished his college studies at the University of Tulsa in Oklahoma, where he received a B.A. in English in 1959. He received his M.A. from Tulsa in 1962. Berrigan was married to Sandy Berrigan, also a poet, and they had two children, David Berrigan and Kate Berrigan. He and his second wife the poet Alice Notley were active in the poetry scene in Chicago for several...
3 poezii, 0 proze
Gabriel FATU
S-a nascut intr-un sat numit Luminita, comuna Topolog, in judetul Tulcea. Dupa liceu a venit la Bucuresti si patru ani consecutiv a dat examen la teatru. Intr-un final a reusit, a absolvit in iulie 2000, dar vroia sa renunte, deoarece, credea atunci, "daca nu stii pe nimeni nu prea ai sanse....". A vrut sa mearga la Tulcea sa lucreze in asigurari. Primise o invitatie de la Cairo pentru festivalul de teatru din septembrie si a vrut sa mearga, totusi, sa joace spectacolul, sa nu incurce echipa. Si, s-a intors plin de glorie: a primit "Premiul pentru cel mai bun Actor". La intoarcerea in Romania, a primit un rol intr-un nou spectacol la Teatrul de Comedie, apoi la Nottara. A intrat si la televiziune, s-a angajat la UNATC (fostul IATC). Din 2004 pana in 2006 a jucat la Teatrul Foarte Mic. din Bucuresti. Din 2006 joaca in Laptaria Enache in spectacolele "HELL" de Lolita Pille (cu Adriana Trandafir, Cristi Iacob etc) si, in cea mai recenta productie marca Teatrul Daya, "SI CAII SE IMPUSCA,...
5 poezii, 0 proze
PPPetru Popescu
Petru Popescu (n. 1 februarie 1944 București) este un romancier, scenarist și realizator de filme american de origine română. După terminarea liceului „Spiru Haret” se înscrie la Facultatea de Litere, secția limbi străine ( germanice ), licența luată în 1967 cu specializarea literatură comparată. Debutează în 1966 cu placheta de versuri „Zeu printre blocuri”, pentru ca în 1969 să apară „Prins”, roman de mare succes în epocă și care îl înscrie pe autor ca pe un promotor de referință al literaturii citadine. A obținut o bursă Gottfried von Herder la Viena ( 1971-1972 ). În 1974 acceptă o invitație din partea Universității din Iowa de a participa la un seminar internațional International Writing Program, ocazie cu care se hotărăște să nu se mai întoarcă în țară. Stabilit în Statele Unite ale Americii din 1974, s-a impus drept romancier și autor de scenarii ale unor filme de la Hollywood. Provenit dintr-o familie de intelectuali ( tatăl, Radu Popescu, a fost un cunoscut cronicar dramatic,...
2 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
Invocație Toamnei...
de Mahok Valeria
Invocație Toamnei... Frumoasă Toamnă, darnică doamnă, Dacă-mi bați la ușa vieții, dă-mi din bruma tinereții, Putere și hărnicie, în cămară, bogăție, Pace și prietenie, iubire și veselie, Viața dragă...
Între două trenuri
de maroga mihai adrian
- Ooo, ce frumos îmi zâmbiți doamnă! Îmi cer iertare dacă nerăbdarea, tumultul care și-au făcut locul și care nu sunt străine în totalitate de fulguranta dumneavoastră apariție, mă împing la...
invitație la sfatul toamnei
de Murza Narcis Ioel
să vină toți haiducii, aici la sfatul toamnei cu flinte ruginite, ochi limpezi, jucăuși- nici urmă de poteră.iz de papucul-doamnei împrăștie țărâna - și cânt de greieruș să vină azi și corbii, reci...
Invitație la spectacolul Toamnei
de Vali Slavu
În livadă e miracol: Zâna-Toamna dă spectacol. Pentru început, o pară, În acorduri de chitară, Va citi o poezie Și-un ciorchine care știe Multe melodii să cânte, Va veni să vă încânte. Va urma un...
Școala din pădure
de Ottilia Ardeleanu
Pe când eram un ghemotoc și lucrurile roiau pe lângă mine ca niște gâze, locuința de la țară mi se părea un fel de căsuța piticilor. Adulții, niște uriași care îngrijesc de păsări, de animale, de...
imnul toamnei
de Cătălin Al DOAMNEI
venise și toamna cu dinți de pelin încercam să te apăr să te acopăr descifrând peisajul apocaliptic viața care refuza să te urmeze zilele începeau aparent fără motiv nu știam că locuiam în țara...
prudență de toamnă
de FLOARE PETROV
iedera credinței se cațără pe ziduri în frunzișul verde vrăbii au cuib sigur până târziu în noapte răsună lieduri cu aripile îmi fac semne de bun augur. cu multă evlavie viața o contemplu chiar dacă...
orașul interzis
de Cătălin Al DOAMNEI
ca ultime bastioane ale voinței de a trăi în orașul interzis singurele ascensoare posibile erau cețurile pentru că era ultimul oraș de pe fața pământului din prea multă bunătate artiști de seamă l-au...
Vrânceană
de Silvia Miler
Bate vântul dar e cald. În aer plutește un miros greu de fum. A început să plouă și toate flăcările reflectate de cer se sting cu încetul. Tivul de aur al norilor se rupe, peticul de albastru limpede...
Iuliana Benedic [lizuca] - chemări suspendate în penumbre
de Maria Prochipiuc
zâmbetul meu sfâșiat l-ai închis în sfere de cristal, uneori le spargi la întâmplare, fâșiile se recompun diforme. *** buzele conturau singurătatea fără început fără sfârșit săruturi plânse dilatau...
Evadarea din sine
de Cornel Galben
Parafrazând o veche expresie, poetul Dumitru Brăneanu și-a intitulat cea de-a cincea carte \"Pe muchie de poem\" (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2008), propunând-o cititorilor și în varianta...
Halta părăsită
de Sorin Coadă
Ca în vremuri îndepărtate, alerga să prindă un personal de a cărui sosire nu era sigur. Semnalul acustic îl îmboldi să grăbească. Ocoli în viteză ultimii copaci din pădurea întunecată și coborî pe...
Portretul lui Răzvan Mazilu
de Florin Hălălău
Spectacolul de teatru și balet „Portretul lui Dorian Gray”, o adaptare după Oscar Wilde, face parte din proiectul lansat de conducerea Teatrului Odeon acum trei ani, intitulat „Dans la Odeon” și...
O experienta interesanta
de Remus Cretan
E o toamna cu ochii in lacrimi si bate un vant puternic. Astept cuminte in Gara de Nord, pe o banca, trenul Bucuresti-Timisoara. In inghesuiala de pe acel peron, fustele domnitelor fluturau intr-un...
Dumnezeu nu dă cu trocul
de Ada Cojan
DUMNEZEU NU DÃ CU TROCUL Îi vezi zi de zi trecând pe lângă tine. Pe străzile prăfuite, prin întunecimea stațiilor de metrou, cu icoane in mână sau ghemuiți pe cimentul rece sub o pătură care nu...
Văduva și lămîile
de Zburlea Ariana
Simt cum plutesc deasupra unei mări, ale cărei valuri se înclină cu grație către divin, cîteodată, dar și către odiosul profan. Nu pot ști cu exactitate ce înseamnă asta, dacă mi s-ar cere să explic...