"Il sera encore" – 20420 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRoland Giguère
Né à Montréal en 1929, Roland Giguère étudie la typographie, la gravure et la lithographie à l'École des Arts graphiques de Montréal puis à Paris. Animé par l'amour du livre, il fonde, en 1949, les Éditions Erta, d'où naîtront plusieurs dizaines de beaux ouvrages faits de mots et d'images. Il retourne plusieurs années à Paris puis revient au Québec où il sera maquettiste et professeur en arts graphiques. Au cours de ces années, Roland Giguère publie plusieurs recueils de poèmes. La publication, en 1965, d'une rétrospective de ses poèmes, L'Âge de la parole (1949-1960), marque une étape majeure dans la poésie québécoise, cristallisant les mouvements sourds puis l'effervescence qui animent la société d'alors. Roland Giguère prend place aux côtés de Gaston Miron, de Paul-Marie Lapointe et des poètes de l'Hexagone. Giguère est lu, étudié, célébré; son œuvre est couronnée de nombreux prix. Mais la force créatrice de Roland Giguère se déploie autant dans la dimension de son œuvre dessinée,...
25 poezii, 0 proze
Valery Larbaud
Valery Larbaud naît le 29 août 1881 à Vichy et décède dans la même ville le 2 février 1957. Cet écrivain français est fils unique du pharmacien Nicolas Larbaud (cinquante-neuf ans à la naissance de son fils) et d’Isabelle Bureau des Etivaux (trente-huit ans), il n’a que huit ans lorsque son père décède en 1889. Il sera élevé par sa mère et sa tante. Il obtient sa licence ès-lettres en 1908. Dans la même année, Larbaud publie sans faire connaître sa véritable identité « Poèmes par un riche amateur, ou Œuvres françaises de M. Barnabooth». La fortune familiale (son père était propriétaire de la source Vichy Saint-Yorre) lui assure une vie aisée qui lui permet de parcourir l’Europe à grands frais. Il effectue à partir de 1898, de longs voyages en Europe, devenant, à l’image de son héros Barnabooth, un homme « dont l’horizon s’étend bien au-delà de sa ville; qui connaît le monde et sa diversité ». Après avoir publié en 1911 son roman d’adolescence « Fermina Marquez », Larbaud fait paraître...
18 poezii, 0 proze
Alain Bosquet
Anatole Bisk, dit Alain Bosquet, né à Odessa (Ukraine) le 28 mars 1919 et mort à Paris le 8 mars 1998, est un écrivain français d'origine russe. Il est le fils d’Alexandre Bisk, négociant en timbres-poste et poète, et de Berthe Turianski. Émigré en Belgique, il fait ses études à l'Université libre de Bruxelles, puis à la Sorbonne. Mobilisé en 1940, il fait la guerre dans l'armée belge, puis dans l'armée française. Il se retrouve rédacteur du premier journal de Charles de Gaulle, La Voix de France, à New York, en 1942. Il débarque avec l'armée américaine en Normandie en juin 1944. De 1945 à 1951 il est chargé de mission au conseil de contrôle quadripartite à Berlin. En 1958, il part deux ans aux Etats-Unis où il est professeur de littérature française à l’université ‘’Brandeis’’. Il sera ensuite professeur de littérature américaine à la faculté de lettres de Lyon de 1959 à 1960. De 1961 à 1971, il est directeur littéraire des Editions Calmann-Lévy D'abord journaliste, traducteur et...
126 poezii, 0 proze
Géo Norge
Norge, pseudonyme de Georges Mogin, né le 2 juin 1898 à Bruxelles et décédé le 25 octobre 1990 à Mougins, est un poète belge francophone . L'auteur signait initialement Géo Norge, mais a tôt modifié son nom en Norge, nom sous lequel il a publié la quasi totalité de son œuvre, et sous lequel il désirait être connu. Le nom de Géo ou Geo Norge se retrouve toutefois souvent dans les bibliographies, dans la mesure où la présence d'un prénom est plus conforme aux habitudes de ces dernières. Georges Mogin est né le 2 juin 1898 à Molenbeek-Saint-Jean (Bruxelles) au sein d'une famille bourgeoise. Son père est d'origine française (il est le descendant d'un protestant ayant fui la France après la révocation de l'Édit de Nantes). Il fait ses études classiques au collège Saint-Michel puis à l'École allemande. D'un premier mariage, en 1918, naîtra un fils, l'écrivain Jean Mogin (qui sera l'époux de la poétesse Lucienne Desnoues). Pendant 34 ans, il sera représentant de commerce en textiles pour...
1 poezii, 0 proze
Jean Cayrol
Jean Cayrol est né le 6 juin 1911 à Bordeaux. Il n’a pas 12 ans lorsqu’il compose ses premiers poèmes. À seize ans, il fonde avec Jacques Dalléas « Abeilles et pensées », mensuel et revue littéraire des jeunes (1927-1929), quatorze numéros paraîtront et cette revue publiera des textes de Maurice Fombeure, Sabine Sicaud, André Salmon, etc. Jean Cayrol correspond avec des auteurs qu’il aime : Delteil, Dabit, Montherlant, Supervielle. Il rencontre Mauriac, publie en 1935 et 1936 deux recueils de poèmes ("Ce n’est pas la mer" et "Les poèmes du pasteur Grimm"). Il fonde une nouvelle revue littéraire « Les Cahiers du fleuve » (1934). Étude en droit et il deviendra bibliothécaire à la Chambre de Commerce de Bordeaux. Puis, le Seconde Guerre mondiale bouleversera sa vie. Résistant, arrêté en 1942, il est enfermé à Fresnes avant d’être déporté au camp de Mauthausen-Gusen où il ne sera libéré qu'en mai 1945. Il survit à l’enfer concentrationnaire. Expérience traumatisante qui le marquera durant...
10 poezii, 0 proze
Gianni Riotta
Gianni Riotta (Palermo, 12 gennaio 1954) è un giornalista e scrittore italiano. Figlio di Salvatore, redattore del Giornale di Sicilia, esordisce nel campo del giornalismo a 17 anni, come corrispondente de Il Manifesto e come collaboratore delle pagine culturali del Giornale di Sicilia. Dopo essersi laureato in Filosofia all'Università di Palermo, nel 1976 si trasferisce a Roma. Poi passa a scrivere per la La Stampa e quindi, nel 1988, per il Corriere della Sera (grazie alla proposta di Ugo Stille di succedergli come corrispondente da New York). Negli Stati Uniti frequenta la Columbia University, dove si laurea in giornalismo. Ha insegnato all'Università di Bologna e fa parte del Consiglio di Facoltà del corso di cultura italiana a Princeton, dove ha insegnato comunicazione. Ha collaborato con: New York Times, Washington Post, Le Monde, Foreign Policy. Fa parte del Council on Foreign Relations. Da New York ha fatto il corrispondente per varie testate giornalistiche tra cui La Stampa,...
1 poezii, 0 proze
Giuliano Gramigna
S-a născut la Bologna la 31 mai 1920. A studiat dreptul la Universitatea din Milano, oraș în care trăiește și lucrează în prezent ca critic literar al cotidianului „Corriere della Sera”. A colaborat și colaborează la reviste cunoscute (”il verri”, „Paragone”, „Quaderni milanesi”, „alfabeta”, „Il cavallo di Troia” etc.) și a fost cronicar literar la săptămânalul „Settimo giorno” și la „Fiera letteraria”. A publicat romanele: Un destino inutile (1958), L\'eterna moglie (1963), Marcel ritrovato (1969), L\'empio Enea (1972), Il testo del racconto (1975), Il gran truco (1978). Și-a strâns activitatea de critic literar în Interventi sulla narrativa contemporanea (1976) și în La menzonga del romanzo (1980). Ca poet a debutat în volum cu La pazienza (1959) după care au urmat: Robinson in Lombardia (1966), Esercizi di decomposizione (1971), Il terzo incluso (1971), L\'interpretazione dei sogni (1978), Es-o-Es (1980), Annales (1985). Giuliano Gramigna e un rafinat cunoscător al mecanismelor...
0 poezii, 0 proze
Michelangello Buonarroti
Michelangelo Buonarroti (n.6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d.18 februarie 1564, Roma), alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului. Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al treilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea la Florența, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la ucenicie în...
52 poezii, 0 proze
Pierre Reverdy
Pierre Reverdy, né à Narbonne, (Aude) le 11 septembre 1889 et mort à l'Abbaye de Solesmes le 17 juin 1960, était un poète français associé au cubisme et aux débuts du surréalisme. Déclaré « né de père et de mère inconnus » à l'état-civil de Narbonne, Pierre Reverdy dut attendre sa vingt-deuxième année pour être reconnu par sa mère. L'année de sa naissance, sa mère était mariée mais son époux vivait en Argentine. Ce n'est qu'en 1897, qu'elle put se remarier avec le père de Reverdy, viticulteur dans la Montagne noire. Pierre Reverdy venait d'une famille de sculpteurs, de tailleurs de pierre d'église. Toute sa vie en sera marquée par un sentiment de religiosité profonde que l'on retrouve dans sa poésie. Il poursuivit ses études à Toulouse et à Narbonne. Il arrive à Paris en octobre 1910. À Montmartre, au célèbre Bateau-Lavoir, il rencontre ses premiers amis : Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Louis Aragon, André Breton, Philippe Soupault et Tristan Tzara. Pendant seize ans il vit pour...
4 poezii, 0 proze
Antonio Porta
Antonio Porta (pseudonimul lui Leo Paolazzi) s-a născut la 9 noiembrie 1935 la Milano unde trăiește și în prezent. A făcut Facultatea de Litere susținând o lucrare despre D\'Annunzio și noile „poetici”. Face parte din grupul I Novissimi și din „gruppo \'63”. A fost redactor la revistele „il verri” și „Malebolge” și se numără printre fondatorii revistei „Quindici”. A fost redactor la unele edituri, iar în prezent este în comitetul de conducere al revistelor „alfabeta”, „Il cavallo di Troia”, „La gola” etc. Colaborează cu critică literară la cotidianul milanez „Corriere della sera”. A participat la manifestări de poezie vizuală în Italia și la Londra (1967) și a publicat două romane (Partita, 1967; Il re del magazzino, 1978) și o culegere de povestiri (Se fosse tutto un tradimento, Guanda, 1981). De asemeni, a scris teatru (La presa di potere di Ivan lo sciocco, Einaudi, 1974) și a scos antologia Poesia degli anni settanta (Feltrinelli, 1979), Foarte bogată este activitatea sa poetică:...
0 poezii, 0 proze
Encore une fois!
de mihai postelnicu
E luna iulie, dar aici nici un copac nu a inflorit, toti sunt negri, desfrunziti de ani de zile, aplecati de greutatea propriilor crengi, iarba e rara si vestejita, gardul inalt din caramida...
Război și pace
de Lev Nikolaevici Tolstoi
L. N. Tolstoi RÃZBOI ȘI PACE Volumul 1 Partea întâi I — EH BIEN, MON PRINCE, Genes et Lucques ne sont plus que des apanages, des moșii de la familie Buonaparte. Non, je vous préviens que și...
Ultima noapte cu tata
de Teodor Dume
Dragii mei, Cea de a 34-a carte mi-a apărut, în această luna, febr.2023, la Editura Stellamaris din Franța, (ediție în lb.franceză), în traducerea dnei Amalia Acostachioaei Achard căruia îi mulțumesc...
Les chansonnettes roumaines-françaises
de Dragoș Vișan
Mă numesc Croissant Finetti EU, O LEACÃ INFAM: - Pentru ochii tăi, dragă, mă cheamă Croissant Finetti – și iată, în acest prenume fictiv, chiar în el însuși, lucrul în sine, rațiunea pură kantiană!...
Dilematice 1
de Șerban Foarță
Șerban Foarță DILEMATICE Mărțișoare Domnișori și domnișoare, răspoimîine,-n calendar, e o zi cînd mărțișoare ni se dau (sau dăm) în dar... Ancora, să n-o dăm celui cu prea mare vino-coa la români, -...
Mă numesc Croissant Finetti
de Dragoș Vișan
Mă numesc Croissant Finetti EU, O LEACÃ INFAM: - Pentru ochii tăi, dragă, mă cheamă Croissant Finetti – și iată, în acest prenume fictiv, chiar în el însuși, lucrul în sine, rațiunea pură kantiană!...
pielea mea
de felix nicolau
cam de două săptămâni am început să bag de seamă că mi se îndepărtează carnea de oase. Nu am realizat lucrul ăsta la timp, iar apoi era prea târziu: distanța între pielea de pe abdomen și coloana...
P.S.: Ja no sóc Adam!
de Gabriel Dragnea
P.S.: Ja no sóc Adam! [P.S.: Nu mai sunt Adam!] de GABRIEL DRAGNEA, traduït del romanés al català per PERE BESSÓ Per què m’enyore del pas antany perdut pels jardins del Paradís? per...
Efectul de seră al poemelor nescrise
de petre ioan cretu
Dumnezeu, în marea Sa înțelepciune divină m-a născut prost. Din când în când îl iau prin surprindere scriind un poem.
Azi îl voi vedea pe Iuda, pe Lenin îmbălsămat
de Mircea Florin Șandru
Iată-mă la masa de scris, comutat pe dicteu automat Pot să scriu orice, pot să plagiez pe oricine Se înserează, apoi se face dimineață, apoi ninge, apoi plouă Desuurile reginei fâlfâie la fereastră...
