Mihai Tița

o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/

30 poezii, 0 proze

Gabriela David

Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk

34 poezii, 0 proze

Niculescu Ioana

Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...

17 poezii, 0 proze

Marius Sainiuc

Nu-i aur tot ce strălucește. Nu toți sunt rătăciți în viață. Ce-i tare nu se învechește, Și rădăcini adânci nu-ngheață. Cenușa-ncinge foc deodată. Lumini iau umbrele la goană. Ca nou tăișul rupt se-arată, Și regi, acei fără coroană...

14 poezii, 0 proze

Marcel Cepoi

Născut la 31 iulie 1956, la Iași, Marcel Cepoi, după 6 luni a suferit de Poliomielită la membrele inferioare, fapt care l-a determinat în mare măsură să copilărească la un Cămin - Școală din comuna Jucu din județul Cluj; unde a urmat Școala primară. A absolvit Școala Profesională Specială de electricieni auto din București; a profesat câțiva ani în orașul natal Iași, iar din anul 1985, după ce suferise o amputație a membrului inferior drept și a fost pensionat de invaliditate gradul II, s-a stabilit la Căminul - Spital Comănești din județul Bacău. A activat în cenaclurile „Artis - Club” Asău, „Nicolae Labiș” „Tristan Tzara” Moinești și „Nicolae Labiș „ Comănești, unde a debutat ca poet în revista „Plaiuri trotușene” 1995, poeme i-au apărut în „Învingătorul”, publicația Societății Handicapaților Locomotor din România .În primăvara anului 1999 i-a apărut placheta de versuri „Goana dintr-un cal legat și-n vara anului 2003 a văzut lumina tiparului placheta de versuri „Zări colbuite”.

41 poezii, 0 proze

Marschall / Negru Simona

mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...

55 poezii, 0 proze

Cristina Martiuc

Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.

27 poezii, 0 proze

Goanta Traian

5 poezii, 0 proze

goanta radu

LUCREZ CU OAMENII SI CU SUFLETELE LOR AM INVATAT SAT UNDEVA DINCOLO DE LUMEA NOASATRA,DEPARTE DE NOI IAR ACUM DORESC SA DAU SI CELORLALTI O PARTE DI CEEA CE STIU

1 poezii, 0 proze