"Garanție pentru o viață grea și fericită" – 4120 rezultate
0.06 secundeMeilisearchMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Dancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
Lidia Batali
,,Socotesc ca esența Poeziei este, după natura spiritelor, fie de valoare reală, fie de importanță infinită: ceea ce o face egala cu Dumnezeu (...) În zadar am numărat pașii zeiței, le-am notat frecvența și lungimea medie; așa nu vom afla niciodată secretul grației sale instantanee. " Paul Valery ,, În poezie, în pictură, în muzică, în dans, nu trebuie să înțelegi, trebuie să-ți imaginezi.” Maria, nepoțica mea în vârstă de șapte ani. Sunt novice-n prozodie, Scriu din suflet, scriu firesc, M-aș lăsa de poezie, Dar copiii mă iubesc. Apariții editoriale: Copilărie, dalbă floare editura Eikon 2007 ,,Îmi face plăcere să recomand spre publicare volumul de versuri pentru copii semnat de doamna Lidia Batali.Este o carte plină de grație și de umor, scrisă cu un talent literar care este în același timp educativ. Nu mă îndoiesc că în penuria de cărți dedicate copiilor, care mi se pare evidentă în ultimii ani, acest volum ar umple un gol și ar fi cu adevărat util. " Ana Blandiana Broasca, melcul...
20 poezii, 0 proze
Nicolas Guillen
Nicolas Cristobal Guillen Batista s-a născut la 10 iulie 1902 la Camguey, Cuba, ca fiu al jurnalistului Nicolas Guillen Urra și al Argelei Btista Arrieta. Tatăl este ucis, în 1917, în cursul reprimării unei revolte, eveniment tragic, care va aduce familia intr-o stare de cumplită mizerie. Mama va lupta din răsputeri pentru a asigura supraviețuirea familiei. Tânărul Guillen absolvă liceul în 1919, începe să publice versuri și să colaboreze cu articole la câteva publicații, printre care se numără și revista \"Camaguey Grafico e Orto\". Frecventează, din 1922, cursurile Facultății de drept ale Universității din Hvana, pe care le abandonează repede datorită atmosferei ostile din facultate. Întors la Camaguey, Guillen conduce o anumită perioadă revista \"Lys\" și este corector și redactor la jurnalul \"El Camagueyano\". În 1926 se întoarce la Havana, unde reușește, grație unui prieten, să lucreze la Secretariatul General al Guvernului. În această perioadă își consolidează interesul pentru...
1 poezii, 0 proze
Mihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Aida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
Mihai Diacencu
Nascut in Bucuresti in anul de gratie 1968, la maternitatea raionala 1 Mai.
6 poezii, 0 proze
Enver Hodga
M-am nascut intr-o familie musulmana din Mangalia in anul de gratie 1968. Asocierile cu cultura ippie nu lipsesc. Atat de mult m-am asociat ca mi s-a facut leamite de muslumani si acum incerc ceva nou.
10 poezii, 0 proze
Andreescu Costel
2001 "Balkanian Environmental Association" in colaborare cu "Institutul National de Cercetare si Dezvoltare Marina - Grigore Antipa" Constanta - specialist ape poluate 1979 anul de gratie cand am deschis ochii Restul este o nebuloasa ce trebuie cercetata mai cu de-amanuntul. E-mail: costelandreecu@yahoo.com
20 poezii, 0 proze
Jacques Prevert
Jacques Prévert (4 februarie 1900 - 11 aprilie 1977) este un poet și un scenarist francez. După succesul primului său volum de poezii, Paroles (la vârsta de 45 de ani) devine, grație limbajului familiar și jocurilor de cuvinte, un mare poet popular. Poeziile lui sunt celebre în cadrul statelor francofone și sunt învățate în școlile franceze. *** Jacques Prévert: 4 February 1900 – 11 April 1977) was a French poet and screenwriter. His poems became and remain very popular in the French-speaking world, particularly in schools. Some of the movies he wrote are extremely well-regarded, with Les Enfants du Paradis considered one of the greatest films of all time. Prévert was born at Neuilly-sur-Seine and grew up in Paris. After receiving his Certificat d'études upon completing his primary education, he quit school and went to work in Le Bon Marché, a major department store in Paris. Called up for military service in 1918, after the war, he was sent to the Near East to defend French interests...
75 poezii, 0 proze
Garanție pentru o viață grea și fericită
de Richard Bach
Află ce iubești să faci cel mai mult pe acest pământ. Fă-l indiferent de ce îți stă în cale. Dăruiește ceea ce ai câștigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesați. Traducere...
De ce te iubesc asa de mult
de Ghiocel Florina
De ce te iubesc asa de mult? Motive sunt mai multe decat poate mintea ,inima si sufletul meu sa simta si sa conceapa. Esti sigurul care a avut curajul sa viseze la un camin impreuna cu mine.. Cand a...
cuvânt pentru suflet
de Ramona Irimie
MOTTO: ” Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar eu nu voi fi stăpânit de ceva.” ( 1 Corinteni, 6, 12 ) Dacă nu te iubești pe tine însuți sau nu poți...
Chiar aici asteptand
de Ciprian I. Mihail
Sunt chiar aici așteptând…aici în camera mea, rece în mijlocul verii. Aici unde liniștea este cel mai bun prieten și unde cuvintele nu se spun, ci se tastează. Poate pentru a păstra acea liniște care...
Sex cu Kama & Sutra!
de Wolfgang Klein
Într-o zi așteptam tramvaiul ca să mă duc acasă. Eram frânt de oboseală. Normal dupa 8 ore grele de muncă. Tramvaiul nu venea și eu am intrat într-o discuție cu o fată frumoasă. După ce au trecut...
romanul unui jurnalist miop
de emilian valeriu pal
În ultima perioadă am constatat, tot mai amar, cît de ușor este să faci jurnalism apărat de căldura unei redacții. Mergi la o conferință de presă - te-ai scos. Notele informative de la poliție, ISU...
Scrisoare lui Filat
de Iurie Osoianu
Bună ziua ,multstimate domnule Filat Eu viața mi-am trait*o in tăcere Dar paradigmele acestui inceput de veac Mă fac să-ti scriu. Să-ți scriu , că nu mai am putere Că nu mai am putere sâ astept Cind...
Scrisori netrimise (19)
de Florentina-Loredana Dalian
Ninge. La sfârșit de aprilie. Ieri a fost ziua mea. N-am stat în casă, n-am așteptat să sune telefonul, n-am ciulit urechea să aud o bătaie în ușă. Căci n-ar fi sunat cine trebuie, n-ar fi bătut cine...
Cealaltă poezie în "Oleandrii mă strigă roz"
de Maria Pilchin
oleandrii noștri de-acasă / mă strigă roz înapoi Maria Șleahtițchi 0. Cealaltă poezie „Cealaltă poezie”, sintagma din titlu unui poem, anunță o altă apropiere de text și de autor, insistând pe ideea...
carcinom
de Lesenciuc Teodor
Cȃnd eram mic eram absolut sigur că voi trăi pentru totdeauna. Ba mai mult, c-o să fiu pururea tȃnăr și nici o boală sau vreun neajuns n-o să se atingă de mine. Ce știam eu… Sunt locuri,...
