"Gând nobil" – 20125 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMaurice Maeterlinck
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862 la Gand - d. 6 mai 1949) poet, eseist și dramaturg belgian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1911. Maeterlinck s-a născut la Gand, într-o familie de nobili belgieni. Urmează cursurile colegiului Sainte-Barbe (unde îi are drept prieteni pe Charles Van Leberghe și pe Grégoire Le Roy), apoi pe cele ale Facultății de drept, fiind o vreme înscris în barou. Din anul 1886 locuiește la Paris, publicând în revista "La Pléiade". Vara, la Gand, se consacră horticulturii și apiculturii. Scrie poeme, piese de teatru, esuri, cărți despre științele naturii. În primul război mondial, e gata să se angajeze în armata belgiană (la 52 de ani) dar e sfătuit să-și slujească țara prin condei; drept care, scrie pamflete, ține conferințe. În anul 1919 se căsătorește cu tânăra Renée Dahon. Al doilea război mondial îl surprinde în Portugalia, Saratosa, Florida, unde scrie în continuare articole, scenarii, redactează amintiri....
8 poezii, 0 proze
Romain Rolland
Motivația Juriului Nobel "ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane". Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay) a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Romain Rolland s-a născut la Clamecy, unde și-a făcut o parte din studiile liceale(1873-1880). În 1884 devine elevul lui Paul Claudel, la Liceul "Louis le Grand" din Paris, iar în 1889 este absolvent al "Școlii Normale Superioare".Își continuă studiile la "Școala franceză" din Roma, unde o cunoaște pe muziciana Malwida von Meysenburg, mare admiratoare a lui Wagner. Se căsătorește cu Clotilde Bréal(1892), de care se va despărți în 1901. Doctor în litere în 1895, este și profesor de istoria artelor la Sorbona (1904 - 1912). Încă din 1901 începe să ducă o corespondență cu Tolstoi. Debutează ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite...
0 poezii, 0 proze
Manuel Orestes Nieto
Es Panameño, Licenciado en Filosofía y Letras. Ha sido autor de doce poemarios, comenzó a publicar en 1970. Ha recibido en cuatro ocasiones el Premio Nacional "Ricardo Miró" de su país (1972, 1983, 1996 y 2002), con los libros: Reconstrucción de los Hechos, Panamá en la Memoria de los Mares, y El Mar de los Sargazos y Nadie llegará mañana. Ganó el Premio Casa de las Américas en 1975 con su poemario Dar la Cara. Ostenta la Medalla Gabriela Mistral otorgada por el gobierno de Chile con motivo del 50 Aniversario del otorgamiento del Premio Nobel a la escritora chilena. Recibió el Premio Nacional de Literatura Pedro Correa en septiembre del 2000, por la excelencia literaria del conjunto de su obra poética. Fue Subdirector General del Instituto Nacional de Cultura de su país. Director de la Biblioteca Nacional de Panamá y diplomático. Actualmente es Embajador de Panamá en Argentina. Fue Miembro del Consejo Editorial del semanario literario y cultural Tragaluz del diario El Universal. Es...
1 poezii, 0 proze
Sabine Sicaud
Née dans une famille lettrée du Sud-Ouest de la France le 23 février 1913, elle présenta dès l’enfance des dons littéraires rares. Ses "Poèmes d’enfant" furent publiés en 1926 avec une préface d’Anna de Noailles. Puis elle tomba grièvement malade. Elle mourut à 15 ans en 1928. Sabine Sicaud est un cas littéraire surprenant. Lauréate du Jasmin d'Argent à l'âge de onze ans, puis des Jeux Floraux de France, Sabine reçut les hommages des poètes de son temps, particulièrement Anna de Noailles qui écrivit la préface aux Poèmes d'enfant publiés en 1926. L'univers de Sabine est, à ce moment-là, celui des animaux et des plantes, de l'espièglerie et de la compassion. L'adolescence y ajoutera l'évasion vers d'autres pays, d'autres vies, d'autres découvertes. Puis, brutalement, ce fut la maladie. Une maladie dure, cruelle, qui transforma l'enfant en adulte martyrisée et "le petit Elfe", comme on l'appelait, en grand poète. "Elle écrira les plus beaux poèmes qui soient de la souffrance et de la...
82 poezii, 0 proze
Jean-Pierre Claris de Florian
Jean-Pierre Claris de Florian, né près de Sauve à Logrian, le 6 mars 1755 et mort à Sceaux le 13 septembre 1794, est un auteur dramatique, romancier, poète et fabuliste français. Issu d'une famille noble et vouée à la carrière des armes, il naît au château de Florian, sur la commune de Logrian, près de Sauve dans le Gard, au pied des Basses-Cévennes. Sa mère, d'origine espagnole[1] meurt lorsqu'il est enfant et il est élevé au château de Florian. Son oncle ayant épousé la nièce de Voltaire, c'est à dix ans, en juillet 1765 lors d'un séjour à Ferney, qu'il est présenté au célèbre écrivain, son grand-oncle par alliance, qui le surnomme Florianet. A treize ans, il devient page au service du duc de Penthièvre[2] puis entre quelques années plus tard à l'école royale d'artillerie de Bapaume. À sa sortie, il sert quelque temps comme officier dans le régiment des dragons de Penthièvre. La vie de garnison ne lui convenant pas, il sollicite et obtient une réforme qui lui conserve son grade[3]...
1 poezii, 0 proze
un_gand
16 poezii, 0 proze
bilă gând reptilă
Gandul meu reptilian se defasoara si apoi se incolaceste tacut, rece, usor repugnant, in jurul pietrelor solare, apolinice zvarlite de prietenii sai in acest camp. E muscatura ce vine-n intimpinarea mainii prietenului deschisa ca un vers, stropul de venin ce simte subtilitatea decisiva a centrilor nervosi.
6 poezii, 0 proze
raluca
acum 10 ani ma gandeam cum o sa fiu peste 10 ani, azi privesc inapoi, in urma cu 4 ani, la ultimul text de aici, s-a schimbat totul si totusi - parca nimic
5 poezii, 0 proze
Gabriela Horosanu
12 poezii, 0 proze
Balaita Simona Adriana
7 octombrie 1981 Un om, Un suflet, Un spirit, O femeie..
28 poezii, 0 proze
Gând nobil
de Horațiu Pușcă
nebunul trage diagonala pe turn- fusta reginei.
Maladia geniului
de Iulian Ghiurca
Pe malul mediocru al mării ideale nisipul se întinde pasiv și ignorant, în timp ce conștiința-i s-afundă în neant și niciun gând mai nobil nu-i stă în cale. Firescul stăpânește și toate le supune,...
Vedenii
de Andrei Vaida
Vedenii Vulnerabila culoare, de-un verde mat, desavarsit, Luminat de-un vesel soare si scobit de raze slabe, Palpitatii vagi de frunze, aer racoros, deosebit Inmiresmat, plin de vesnice iluzii si de...
Rechizitoriu
de Niculae Stanescu
Tuturor guvernanților și președintelui Băsescu pentru situația din țară. Mai ieri, în era Ceaușescu, Eram cu toți ținuți în frâu Astăzi, în epoca Băsescu, Suferim de mult desfrâu. Așa fiind, o...
Gand
de Elena Staicu
Dormea adanca mare, Iar eu o contemplam Priveam mereu spre zare, In gand ma intrebam: Ce-i mai frumos pe lumea asta, Mai nobil,mai curat- Ca un vis mai dulce, Un dor nevinovat?!
Un gând cu bețișoare parfumate
de lucian sturzu
Imi plâng pe suflet linii frânte Și-n fiecare unghi Mă regăsesc Zvâcnind spre arcul ce ar fi-nobilat o vârstă Atât de singur sunt Și-mbătrânit de atâtea reântoarceri Jos pe peron Plânge o valiza...
Gand oniric
de Roca Gabriel
Luna-a viselor ce-mi esti Tresarind, in somn mi-apari, Licarind, usor-mi dispari Si te pierd in bolti ceresti. Cu sfintenia ta pura Te ascunzi pe dupa stele Si sorbind seva din ele Ma saruti, timid,...
Gând către Păunescu
de Stelian STANCU
Ai scris prea mult și chiar prea bine Te-ai depășit chiar și pe tine Ai scris cea mai întinsă epopee a lumii Mahabharata, stând la urma urmii Ai fost o impresionantă uzină de poezie Tot plină de...
pe apa unui gând
de Ștefan Petrea
peste cadavrele florilor s-a aștenut pacea sapei, și-au nobilat trecerea cu parfum de fruct oprit în tumultul acestui secol ce rimează cu nebunia nu se mai face scaldă ca înainte în albia timpului...
Gand al lui Slobozeanu Ialomita
de Razvan H
Rame albe de un semet contur erau in camera Veronicai, unde ma gaseam si eu la acea data .Se vedea frumos bulevardul, nu de la geam, ci prin comentariul Veronicai ce si ea imi dadea vaga impresie...
