Nu îi fusese deloc ușor să își părăsească familia și să înceapă o viață nouă, dar la vremea respectivă Nicu reprezenta singura scăpare către un rost. Sărăcia în care se scăldau devenise atât de
Þi-e scris să vrei nimicuri,
omule,
chiar sâmbure de-ai fi
n-ai ispiti la creștere sub piatră,
dar te complaci,
destinul ți-l sugrumi c-un șal de primadonă,
naiv dorind frivolul
te
„Foarte târziu în viață – și numai după ce trece prin multe încercări – învață omul, când își vede tovarășul slab și prăbușit, să-l compătimească, să-i întindă o mână de ajutor, fără un
În van s-au scurs secunde
Liniștea pe care o câștigasem tace
Rănindu-mi singurătatea cu vârfu-i ascuțit
Durere.
Timpul se răzbună, înțelege
Istoria se repetă, nimic nu-i la fel
Paradoxuri
E trist, e haos și e foc
În sufletu-mi de patimă și floare.
Plutesc, visez și nu știu care mi-e sfârșitul,
Se zbate-n mine clipa de durere,
Răbdare nu mai am să-mi aflu veacul.
În colțul
E-atâta bunătate și iubire
În aripa de înger lin plecată
Cu care îmi brăzdezi pământul firii
Pe soarta din trecut aleasă.
Drumeț în viață
Nu știu mersul,
Sărutul să-ți culeg
Mi-e harnic
Cel mai tare m-a mirat reacția ta, atât de liniștită și naturală, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, iar eu nu aș fi spus decât banalități. Aproape m-am simțit ca un prost în fața ta, atâtea
Sunt clipe de durere
Momente de cumpănă
Secunde de fericire
Lacrimi și extaz
Sunt noduri în gât
Emoții
Tăcere și voluptoase sărutări
Noroc și ghinion
Baftă și piază rea
Certuri,
Din fruct a izvorât păcatul
Ispitei dându-i iluzia dulceței
Și farmecul fecioarei
Cioplit în lemnul rece al dorinței.
Au încercat cu gândul vidul,
El păcălit,
Ea prea naivă,
Dar amândoi la
cum stă
fără să tremure o frunză
gândind
necoaptă-n rădăcina-i
strivește aerul cu visul
neprihănit
dorind să-l prindă
o lacrimă ce pare că țâșneste
din ochiu-i limpede ca
Din cruce-i desprinsă
o mână-n lumină
ce-arată tăcerea
de care
cu fric\'ai fugit.
Privești tot la altul
de parcă destinul
ti-ar da
numai cartea
ce-ți place s-o știi.
Te uită-n
Strigi în abur te-nconjoară,
Lacul leagănă albastru
Dansul cu miresme brute
Ce-l știai în prag de astru.
Nu-ți părea decât o fiică
În a nunții sale prinsă,
Noaptea ta dezvăluită
A cernut
E zi neagră în sat, cu toate că dimineață cocoșul a vestit căldura. Lumina se reflectă pe obrajii înlăcrimați ai oamenilor din coloană. Să tot fie vreo două sute de țărani în spatele carului mortuar.
Spune-i plăcere și las-o să te placă...
Chemarea sufletului spre mine să te ție
tăcerea-ți să dispară, cu aripi să se ducă
spre goluri de culoare, lipsite de atracție.
Spune-i atracție și
De aici, de sus, văd numai pete. Mai pot observa, dacă îmi forțez privirea, linii foarte vag marcate și diferite nuanțe de culori care, combinate într-un tub de pastă, ar forma cel mai tulburător