Poezii

Þi-e scris să vrei nimicuri, omule, chiar sâmbure de-ai fi n-ai ispiti la creștere sub piatră, dar te complaci, destinul ți-l sugrumi c-un șal de primadonă, naiv dorind frivolul te

Uun_gand

0

0

În van s-au scurs secunde Liniștea pe care o câștigasem tace Rănindu-mi singurătatea cu vârfu-i ascuțit Durere. Timpul se răzbună, înțelege Istoria se repetă, nimic nu-i la fel Paradoxuri

Uun_gand

0

0

E trist, e haos și e foc În sufletu-mi de patimă și floare. Plutesc, visez și nu știu care mi-e sfârșitul, Se zbate-n mine clipa de durere, Răbdare nu mai am să-mi aflu veacul. În colțul

Uun_gand

0

0

E-atâta bunătate și iubire În aripa de înger lin plecată Cu care îmi brăzdezi pământul firii Pe soarta din trecut aleasă. Drumeț în viață Nu știu mersul, Sărutul să-ți culeg Mi-e harnic

Uun_gand

0

0

Sunt clipe de durere Momente de cumpănă Secunde de fericire Lacrimi și extaz Sunt noduri în gât Emoții Tăcere și voluptoase sărutări Noroc și ghinion Baftă și piază rea Certuri,

Uun_gand

0

0

Din fruct a izvorât păcatul Ispitei dându-i iluzia dulceței Și farmecul fecioarei Cioplit în lemnul rece al dorinței. Au încercat cu gândul vidul, El păcălit, Ea prea naivă, Dar amândoi la

Uun_gand

0

0

cum stă fără să tremure o frunză gândind necoaptă-n rădăcina-i strivește aerul cu visul neprihănit dorind să-l prindă o lacrimă ce pare că țâșneste din ochiu-i limpede ca

Uun_gand

0

0

Din cruce-i desprinsă o mână-n lumină ce-arată tăcerea de care cu fric\'ai fugit. Privești tot la altul de parcă destinul ti-ar da numai cartea ce-ți place s-o știi. Te uită-n

Uun_gand

0

0

Strigi în abur te-nconjoară, Lacul leagănă albastru Dansul cu miresme brute Ce-l știai în prag de astru. Nu-ți părea decât o fiică În a nunții sale prinsă, Noaptea ta dezvăluită A cernut

Uun_gand

0

0

Spune-i plăcere și las-o să te placă... Chemarea sufletului spre mine să te ție tăcerea-ți să dispară, cu aripi să se ducă spre goluri de culoare, lipsite de atracție. Spune-i atracție și

Uun_gand

0

0