Poezie
Despre cules
1 min lectură·
Mediu
E-atâta bunătate și iubire
În aripa de înger lin plecată
Cu care îmi brăzdezi pământul firii
Pe soarta din trecut aleasă.
Drumeț în viață
Nu știu mersul,
Sărutul să-ți culeg
Mi-e harnic pasul.
Voi vrea cândva
Să îți știu visul,
Vei spune-atunci
„Cum ți-e culesul?”
Și vei zâmbi neîntinat
Cum numai Tu privești trăirea
Ca pe-o iluzie vrăjită.
Voi încerca să fiu cu Tine
Prin nori, divine și suspine
Când îngerii vor cere aer
Căci vor simți neprinhănirea
Cum saltă să îi depășească.
„Tu-mi ești Culesul!”
Voi răspunde,
„Tu-mi mângâi glasul,
Tu îmi dai știre,
La Tine-i brațul nemuririi”.
Recoltă strâng pe drumul vieții,
Când ceasul va suna trezirea
Să nu mă fac dormit
Ci să-mi surâdă Duhul.
001630
0