bilă gând reptilă

Mai întâi au apărut ei, toți prietenii pierduți prin crâșme, corporații și cei uitați la răscuci pe cea mai mare piatră din disperarea mea neagră făcuseră un foc de tabără ca în copilărie,

elegie pentru caiac despre tine, erou al gangurilor, al rigolelor scriu ziarele abia dupa moarte cu lălăitul lor zgomotos ce cauta sa-nece tristetea marilor vârfuri înzapezite si

Noiembrie final. mi-e teamă c-am să mor în cel mai urât oraș din europa cel mai sigur- într-o luni dimineață

domnișoară eu... vă simt deja tăcerea între silabele oricărui țipăt iar între reclamele aprinse ale unui megalopolis incă neîntemeiat există acest fir negru din părul tău pe care îl tot

Tu care-ai inventat tancul acel desăvârșit vehicol al gândului uman cea mai minunată mașinărie a sufletului meu și l-ai înmulțit în ultima zi a creației în stepele celui mai supus popor din cele

Iubiți pe cineva nu mă așteptam la întrebare mi se spusese că ar fi vorba de un interviu banal de o discuție serioasă însă tocmai prin acestea devenise celebră zeița micului ecran ce-mi zâmbea