Ceată în mine

Mai întâi au apărut ei, toți prietenii pierduți

prin crâșme, corporații și cei uitați la răscuci

pe cea mai mare piatră din disperarea mea neagră făcuseră

un foc de tabără ca în copilărie, chipuri și mâini de ceară

se strângeau cu toții fără o vorbă: toți ceată în mine.

Ceva mai în spate și alta foarte departe : desigur, ele

cele două jumătăți ale întunericului, două aripi imense în trupul amintirii, primele mele iubite

și ele se strânseseră; ceată în mine.

Apoi au apărut corăbiile negre la care visasem toată copilăria

coborâseră pe țarm toate oștile de legendă

pe scuturile de bronz erau gravate toate gândurile unei vieți

acum mergeau ca un singur trup, și ele: ceată în mine.

știu, veți spune , prea de mult durează întâlnire

prea lungă defilarea cetelor ce așteaptă lumina marii zile.