Poezie

Maladia geniului

1 min lectură·29 decembrie 2017

Mediu

Pe malul mediocru al mării ideale

nisipul se întinde pasiv și ignorant,

în timp ce conștiința-i s-afundă în neant

și niciun gând mai nobil nu-i stă în cale.

Firescul stăpânește și toate le supune,

iar tronul său se sprijină pe-un val,

purtat de-un vânt cu aer superficial

și toate, adormite, visează că-s prea bune.

Subtil se-nalță o stâncă în gândire,

crescând misterios elanu-i rațional,

lăsându-și la o parte veșmântul său banal,

țesut din impulsuri dictate de fire.

Pe culmile sale scăldate de nori

s-așterne tăcerea-mbrăcată-n lumină

și lin se revarsă o șoaptă divină,

iar stânca-i pătrunsă de idei și fiori.

Iau naștere coline, voind s-o imite

și-agale cresc lipsite de talent…

în mersul lor inconștient

se poticnesc prea repede nedumerite.

Dar slaba încercare treptat devine dramă,

iar geniul ce-o înalță începe să rănească

prin lovituri sălbatice, făcând să se-ntețească

în inima de stâncă solitară o dureroasă teamă,

căci nimeni nu ajunge s-aducă mângâiere

ce ar putea cuprinde stânca până la culme

și-o-nvăluie numai singurătatea de pe lume,

lăsând-o tristă în tăcere…

001.453

Iulian Ghiurca. “Maladia geniului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-ghiurca/poezie/14118230/maladia-geniului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.