Poezie

Nu e totul aici…

2 min lectură·28 februarie 2018

Mediu

În șoapte punctuale suspină secundarul,

oftând în neputința de a opri vreun ceas;

chiar dacă nu cunoaște cât timp i-a mai rămas,

în imn de resemnare își varsă tot amarul.

Nu poate mecanismul, oricât e de precis,

să intuiască spiritul eternului mister,

căci el măsoară doar ce-i efemer

în clipe monotone care se scurg pieziș.

Însă vremelnicia nu-i fatală

și nu conduce spre haos și neant,

în zbuciumul de timp trecut constant,

căci transformarea lumii e vitală.

Iar drama necesară a tot ce-n devenire

parcurge agonia și extazul,

subtil arată că în tot necazul

e-ascunsă calea către nemurire.

Chiar dacă ochiul cărnii e prea slab să zărească

minunea de dincolo de stele și de ceruri,

în taina inimii se simt ecouri

care-i trădează condiția suprafirească.

Nu în zadar cu trudă se consumă

fibra fragilă în vitregia sorții,

căci nu sfârșește duhul în lanțurile morții,

iar putrezirea el nu și-o asumă.

Dar lacrima, sudoarea frunții și orice sacrificiu

sporesc splendoarea inimii din care-și au izvor,

asemenea semințelor ce încolțesc într-un ogor

și-apoi pentru o lume aduc un beneficiu.

Iar trupul, când se stinge, brăzdat de legea firii,

se-ntoarce în țărâna din care-a răsărit,

lăsând ca sufletul să se înalțe către infinit,

purtat pentru vecie în slava fericirii.

001.341

Iulian Ghiurca. “Nu e totul aici….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-ghiurca/poezie/14121348/nu-e-totul-aici

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.