Căutare

"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com

11 poezii, 0 proze

Virgil Maxim

Virgil Maxim (4 dec. 1922, după unele surse 1923-1997) Elevul Virgil Maxim reprezintă unul dintre numeroșii foști deținuți politici care au lăsat urmă de aur în conștiința colegilor de detenție și în închipuirea celor care au auzit doar de el, fără să-i cunoască direct. Numele câtorva dintre aceștia sunt: dr. Traian Trifan, Traian Marian, studenții Valeriu Gafencu, Ion Ianolide și viitorul ieromonah Arsenie, pe atunci: Anghel Papacioc, tineri total dedicați vieții creștine Maxim Virgil s-a născut în anul 1922. Ca elev al Școlii Normale din Buzău, a fost arestat în ultima clasă, și condamnat, în 1942, la 25 ani muncă silnică, pentru apartenența la Frățiile de Cruce. Amnestiat prin Decretul din 23 august 1944, a fost ținut în continuare, timp de 20 ani, într-o detenție ilegală. Smuls din penitenciarul destinat elevilor – Târgșor –, socotit un element ‘periculos’, este aruncat în brațele reeducatorilor din Gherla, unde suferă chinuri indescriptibile. Totuși a supraviețuit torturilor și a...

2 poezii, 0 proze

ioana negoescu

născută cândva dintr-o împăcare, absolvită de toate păcatele. șomera lumii acesteia. nevaccinată la timp, cu toate bolile sufletului în sânge. nu destul de nebună, fără casă, fără acasă. fără nici o grijă. găsită născând pe un câmp de gheață într-un noiembrie. regăsită născând. înger păzitor: Maya. îi plac iluziile și trece de geamanduri. vorbește într-o limbă asemănătoare cu pacea. îi e teamă de războiul din ea și de păianjenul cu cruce. are un șarpe sub piele care i se strecoară uneori în suflet să-i înmulțească păcatele. alte animale: o lighioană.

1008 poezii, 0 proze

Aurel Pastramagiu

S-a născut la 21 Iunie 1922, în Galati. In anul 1929 familia se mută la București. În Aprilie 1941 intră în "Frătia de Cruce" la liceul Titu Maiorescu din București. Absolvent al Scolii Navale (1942-1944),a functionat ca ofiter de marină militară în perioada 15 Aprilie 1944 - 15 August 1947. A participat la actiunea de evacuare a trupelor române din Crimeea, între 15 Aprilie 1944 - 13 Mai 1944, îmbarcat pe canoniera N. M.S. Lt. Cdor Stihi Eugen. Pentru comportamentul său este decorat cu "Coroana României" în gradul de Cavaler, cu panglica Virtute Militară, cu spade și frunze de stejar. Este licentiat al Facultătii de litere și filosofie din Bucuresti sectia filosofie, specialitatea psihologie, în 1948 și absolvent al Seminarului Pedagogic Universitar "Titu Maiorescu" din Bucuresti 1948. A fost arestat la 1 Iulie 1949, făcând parte dintr-un grup legionar care încerca să reorganizeze pe cei rămași fără legăturã în urma arestărilor, începute încă din 1948, în vederea...

2 poezii, 0 proze

Dumitru Bordeianu

Dumitru Bordeianu s-a nascut in 15 august, in anul 1921, in Draguseni, judetul Botosani, avand sa creasca sub si sa se bucure de obladuirea Maicii Domnului, atat in familie, cat si in cele mai intunecate incercari ale vietii. De mic simte duhul Ortodoxiei mangaindu-l si ocrotindu-i pasii spre o viata bineplacuta lui Dumnezeu. Urmeaza cursurile scolare in satul natal, iar liceul la Falticeni si Storojinet, cand intra in Fratiile de Cruce (1939). O data cu declansarea razboiului, cu pierderile teritoriale suferite de Romania, este mobilizat si lupta pe front, pana la Cotul Donului, fiind decorat cu medalia „Barbatie si Credinta”. Dar cu sine, cu dusmanii neamului si ai lui Dumnezeu avea sa dea marile batalii mai tarziu.„Bandit, dusman al clasei muncitoare” In 1946, fiind student al Facultatii de Medicina din Iasi activeaza in randurile Miscarii Legionare – „legaturi, informatii, sedinte, disciplina, pregatire, curaj”* – in cadrul Centrului Studentesc in „lupta fara compromis impotriva a...

0 poezii, 0 proze

Nuși Tulliu

Nuși Tuliu (1872-1941) Născut în Avdela, în munții Pind, vatra culturală aromânească, a reușit să redea farmecul și drama specificității unei etnii arhetipale. A scris și romanul „Murmint fara crute”, apărut în foileton în ziarul „Ecoul Macedoniei”, rămas neadunat în volum. * Poezii, Editura Apostol Mărgărit, București, 1926 (cu poeme în dialectul aromân și traspuneri în română)

2 poezii, 0 proze

Jaufré Rudel

Jaufré Rudel de Blaia a fost un om foarte nobil și generos și prinț de Blaia. Și s-a îndrăgostit de contesa de Tripoli, fără a o fi văzut vreodată, și numai pentru vorbele bune pe care le-a auzit despre ea de la pelerinii ce se întorceau din Antiohia. Și a scris despre ea multe versuri cu melodii bune, dar cu cuvinte simple. Și pentru că voia să o vadă, s-a făcut cruciat și s-a pornit pe mare. Și pe corabie a căzut bolnav și a fost dus la Tripoli aproape mort într-un han. Și aceasta a ajuns la urechile contesei și ea a venit la el, la căpătâiul său și l-a luat în brațe. Și a știut că ea era contesa, și pe loc și-a redobândit vederea și auzul și l-a lăudat pe Dumnezeu pentru că l-a ținut în viață până a văzut-o. Și astfel a murit el în brațele sale. Iar ea l-a așezat în mormânt cu mare cinste în casa Templului. Și pe urmă, în aceeași zi, s-a călugărit pentru durerea pe care a dobândit-o prin moartea lui. Engleză Jaufre Rudel (Jaufré in modern Occitan) was the Prince of Blaye (Princes...

2 poezii, 0 proze

dan pintican

am crescut undeva,la confluenta dintre dulcele aer traditional de la tara si strictetea impusa de parintii mei. refugiul meu divin era imbratisarea mirosind a busuioc a bunicii mele.dinsa ne priveste acum din neantul fara dureri al celor buni si drepti. am absolvit un liceu cu profil filologic(Ady- Sincai,Cluj-Napoca).actualmente, activez ca si director-executiv in cadrul unei firme de constructii. am inceput sa valsez pe aleile poeziei inca din scoala generala.prima poezie a fost in limba franceza.in liceu, la cererea colegilor, scriam poezii pe care ei le foloseau ca si arme redutabile in campaniile lor de cucerire a fetelor. paradoxal e ca eu nu am reusit niciodata sa fac "cuceriri" cu ajutorul poeziilor mele.am publicat o singura data citeva poezii in ziarul NATIONAL(septembrie 2001) si am fost invitat la doua emisiuni radiofonice, avind ca tema poezia de dragoste, pe postul de radio RENASTEREA(redactor Flavia Teoc). din pacate, scriu cam rar.dar,fara a-mi cauta scuze, cred ca...

9 poezii, 0 proze

Gabriela Savitsky

Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....

28 poezii, 0 proze

Fără cruce

de Dorina Șișu

- De ce vrei să te măriți? - Nu vreau, trebuie să mă mărit. - Nu ești normală. - Iar tu nu ești în locul meu. - Lasă dragă, nici eu nu o duc super. Toată lumea e săracă. Dar ce faci tu e de...

ProzăAtelier

fără cruce înfiptă la cap / aripi în singurătate

de ungureanu dorina

Nu-mi pasă dacă există cazuri de maladie Kuru în preajma mea pe o linie verticală n- am de ce să formez un unghi de 180 de grade spre psihiatrie nu înțelegeți sufăr daca mă împresoară asfixiază din...

Fără coșciug și fără cruce

de Mohaci Elena- Alexandra

Nici o piatră de mormânt sau monument nu-și are scrijelit numele lor, sunt uitați, din pântec alungați, de la sân scăpați, nu au mamă și nici tată: sunt sufletele micilor copii

moartea fără cruce

de Cătălin Al DOAMNEI

pe colini s-aprind candele-n colind și la noi drumul spre servitute a început într-o zi de miercuri din toamna anului 195... de pe la două noaptea ei se culcau odată cu găinile opaițele erau păstrate...

Mormântul de apă fără cruce

de Teodor Dume

Mormântul de apă fără cruce (autor: Teodor Dume) ( e o realitate extremă care îmi bântuie și acum copilăria) ultimul drum pe care îl țin minte este drumul de pe care nu s-a mai întors nimeni...

Atelier

Despre Corina, fără cruce

de Sorin Stoica

Azi se fac șase luni de când a murit, la două fără douăzeci după-amiază. Țin minte cum am prins-o de încheietură, o să țin minte întotdeauna, era deja încheietura unui om fără viață. Suflet mai avea,...

Atelier

Tandem usque

de Anna Bannana

Mormânt fără cruce și fără de flori, Un mal fără ape și-un cer fără sori, O moarte ce vine când vrei sa trăiești- Așa sunt acuma când tu nu mai ești. Și soarele apune azi mult mai grăbit Și luna...

Suflet de pomană

de Vasile Munteanu

eu sunt eroul cruciadelor fără cruce tobele și goarnele și armele au tăcut a răsărit luna cu raze de acalmie rătăcește spintecat jumătate-de-cal firele de iarbă blesteamă înjură morții și-au strivit...

Ala bala portocala

de Coman Ioana

Si-am ajuns la o rascruce Fara cruce. Unde m-oi duce? Incotro cu Teatrul de papusi Sa mai bat la alte usi? Ala bala portocala... Am sa fac autostopul Si-am sa plec hai hui, Pe soseaua timpului. Dar...

Euri gofrate

de Maria Elena Chindea

fără să ne tragem somnul din pleoapă tu știi iubite să marchezi locul în care vom îngropa ce-am fost fără cruce fără pomeni și rememorări întinse pe mese de fum derma unui întuneric blând va scoate...