"Fântânarul" – 117 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
CFConstantin Fântâneru
Constantin Fântâneru (n. 1 ianuarie 1907, Glodu, județul Argeș, după unele surse în satul Budișteni, Argeș – d. 21 martie 1975, Ștefănești, județul Argeș) a fost un scriitor român care a activat și publicat cu precădere în perioada interbelică. Un veșnic neadaptat, l-a făcut să scrie pe Eugen Ionescu, cu care a fost prieten în tinerețe, că „nu se simte bine nici la oraș, nici în cultură, nici printre oameni, nici singur”. Elenist, a fost profesorul de limbă greacă al lui Constantin Noica. În anul 1932 a publicat singurul său roman, numit „Interior”, roman al adolescentului întârziat. În anul 1942 suferă o depresie nervoasă, din care își revine cu greutate, în anul 1948, când devine profesor de țară. Uitat o bună bucată de vreme, este recuperat în perioada recentă, operele sale (puține la număr) fiind republicate și bucurându-se de interesul moderat al criticii literare. A fost un prozator, critic literar, poet și dramaturg român. Activitate publicistică la Prezentul, apoi la Universul...
1 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
Fântânarul
de Eugen Constantinescu
Izvoarele de ieri clipocesc ascunse, dincolo de jungla luxuriantă a hamadelor crăpate, dincolo de deșerturi cu bobul fin cernut de vânturi demult uitate... Pe Ulița Copilăriei încă mai răzbate o...
Fântânarul
de Negru Vladimir
îmi culc numele pe trupul tău obosit să-l tot repete la poarta de sud a inimii cu urechea lipită de pântec aud cântecul de jale cum imaginează încă orgasme ciudate caravane de cuante în alai spre...
Fântânarul
de George Filip
Mi-au trebuit mai multe veacuri Sa sap fântâna demnitatii Eu fântânar si eu stapânul Pe ciutura umanitatii. S-adap cu znaga de cuvinte Privighetori, lastuni si corbi Si-n zilele de sarbatoare Sa spal...
Fântânarul
de Diana Barrancas
Fântânarul Acum, când scriu, mă gândesc la tine și-mi amintesc de cuvintele pe care le rosteai cânva, de felul în care mă priveai și-mi șopteai aș vrea să intru în sufletul tău, să cobor ușor, ușor...
Fântânarului
de Adriana Lisandru
borangic de lumină ești deasupra mea Doamne stau întinsă în iarbă cu nesomnul și dorul puse la căpătâi iată umerii mei făcând pod așteptării gustă inima mea de cireș amărui atât Te mai rog Tu...
Sunt fântânarul nebun
de Morar Nucu
sunt fântânarul nebun al orașului acesta sap adânc în trupurile oamenilor în trecere grăbiți spre locurile de muncă sau aiurea căutând apa vie din stele fără număr lacrimi de rouă și râs de bună...
Rugaciunea fantanarului singur
de Nincu Mircea
Melancolie Nu-mi deschide ochii grei sub stele! Mi-e frică să nu-mi cadă din ei un cer de nesfârșită durere, iubito, pe umerii tăi. Mai bine șoptește-mi cu frunze albastre o toamnă ce cade, ca...
Rugaciunea fantanarului singur
de Nincu Mircea
Impuritate Nu încerc niciodată să-mi sorb vastitatea de a fi, ce o găsesc în Tine. Prefer să tac și să aștept, -dorindu-Te necontenit- negăsindu-Te, dar știind că Tu, ființa Ta, ce n-am gustat-o încă...
Rugaciunea fantanarului singur
de Nincu Mircea
Cu flori Soției mele Cristina Cu flori am venit la tine Atunci când te-am văzut. Și așa, ca și cu niște arme, Te-am cucerit. Cu flori am venit la tine Atunci când te-am iubit. Și așa, ca și cu niște...
Rugaciunea fantanarului singur
de Nincu Mircea
Sonet rural Mă dor mâinile ce mi le smulge pământu-nsetoșat de apă, în crăpături și tăieturi de sapă se-mplântă-adânc și greu până la sânge. Mă dor și pașii ce mi i-am tocit în cenușa apusului de...
Rugaciunea fantanarului singur
de Nincu Mircea
Magie Șapte zori au tremurat pe un gând neîmpăcat și-au adus la brâu cu ele toate dorurile mele. Și le-am pus la cingătoare toate floare lângă floare. Șapte nopți neîmpăcate am visat doar stele...
Rugaciunea fantanarului singur
de Nincu Mircea
Glosă Așez între noi amintirea, Ca și cum aș fi timpul și nu doar. Așez între noi despărțirea, Ca o ofrandă adusă-n altar. Sfințenia clipei trăiește Crescând între noi nemurirea, Ca un ram care azi...
Rugăciunea fântânarului singur
de Nincu Mircea
Ruga îngerului căzut Rupeți-vă frunzele de pe mâini și lăsați-le să cadă în morminte. Nu vor răsări din ele nici flori, nici cruci, nici altare sfințite. Lăsați-le să zboare în plutiri nesfârșite…...
portret în oglindă
de enea gela
mă cheamă matilda hidra de apă dulce înmugurind primăvara în gândurile fântânarului... el aruncă ghiocul trupul meu naște matilde mai mici îmi bronzez avatarii la sfeșnicul lunii... port pancarta de...
zic eu...
de Ioan Postolache-Doljești
crăpase pământul în vara toridă săpam în fundul grădinii la un gropan fântânarul cu nuielușa lui de alun găsise acolo izvorul ca osul de tare pământul scrâșnea sub târnăcop sterp lutul părea fără...
acolo nici păsările nu se avântă
de Alexandru Gheție
boala doar ea mai coboară braț la braț cu perfuzia atât de adânc //și de acolo nu mai scoate nimeni apă fântânarul și-a vândut sufletul groparului// în fiecare groapă tăcerea se lovește de sine...
annelide
de Ioan Postolache-Doljești
peste tot în bătătura ogrăzii în oborul de păsări pe toate cărările grădinii minuscule muşuroaie de humus şi era zi de april venită din noaptea cu lună de-aiurea un gând - respiră pământul... brusc o...
dacă
de Dumitru Sava
nu sunt decât o fântână poate un pic cu ciutura cam spartă dar dar cu izvoarele ascunse-n inima strămoșilor dacă eu o să mă iau cu una sau cu alta la vârsta mea și ele niște femei la fel de singure...