"Eu nu port Pasaport" – 20573 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
corneliu zegrean
Sunt prea bătrân ca să fiu tânăr, Sunt tânăr ca să fiu bătrân, Am dus și încă port pe umăr Ce mi-a fost dat, pe ce-s stăpân. M-am născut la 24 Octombrie l934, într-un sat, parcă uitat și de Dumnezeu, dispus între cetățile Ungurașului și Ciceului, despre care și istoricii au uitat să mai vorbească, la vreo 3-4 km. distanță de confluența Someșului Mic cu Someșul cel « buclucaș », satul Nireș, pe care eu nu o să-l uit și după care mi-am luat și pseodonimul : « nireșeanul » . Școala primară ? Mai mult prin grădina popii, Cu multe straturi de ceapă, Am plivit scaii cu mâna, Rareori cu câte-o sapă. Celelalte cursuri le-am terminat la Dej, Cluj și Oradea, unde am absolvit o Școală de Ofițeri de Administrație și Finanțe, în 1956, cu gradul –Locotenent. Mi-am definitivat studiile militare la Academia de Inalte Studii Militare iar cele civile la Academia de Studii Economice, București. Ca militar de carieră, am parcurs toate erarhiile de grade și de funcții până la gradul de general. În 1994 am...
131 poezii, 0 proze
EMElena D. Marcu
EU eu respir, eu tremur, eu zambesc, eu ma inrosesc, eu plang, eu merg inainte, eu...nu sunt speciala, dar daca totusi sunt si nu realizez asta? ha! eu...visez. da visez! am propria mea gradina cu vise pe care le cultiv asa cum vreau eu. nu imi sunt impuse reguli speciale de gradinarit. sunt doar eu si straturi pline de iluzii, vise, idei, dorinte..."cultivator de vise" ! si totusi eu...inca invat. invat sa am curajul sa fiu eu insami, sa-mi recunosc meritele si sa accept infrangerile. invat sa strig atunci cand nu pot aproba in tacere si invat sa suspin atunci cand nu am glas sa pot striga. am nevoie sa invat toate astea... meandradoi@yahoo.com t3ddy_m3
25 poezii, 0 proze
BDBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
Ungureanu Ioana
Eu sunt eu si nu pot fii altcineva -o adolescenta ce inca copilareste
4 poezii, 0 proze
MMihai_Giokko
....eu sunt ca toti si ca nici unul, va regasiti in mine, ma regasesc in voi, dar degeaba, nu sunteti eu si eu nu sunt voi, nu vreau sa fiu eu caci atunci sunt ca voi si nu vreau sa fiu ca voi ca nu mai pot fi eu...
5 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
PAPopovici Alexandra
Ce pot spune despre mine? Sunt o fata cu obisnuita nascuta in Oradea,Romania.Am ochii caprui si m-am apucat sa scriu poezii cam din clasa a 4 a.De atunci de cand am descoperit aceasta parte a literaturii care, pot zice ca m-am indragostit de ea.Practic eu nu am prea mult timp sa scriu poezii deoarece am facut si fac o multime de lucruri(gimnastica ritmica,canto,design vestimentar,etc.)pe care le tratez pe fiecare cu seriozitate si cu pasiune.Am concurat la olimpiade judetene(romana,mate,informatica,fizica) la care am luat mentiuni.Poate ca voi avea un viitor plin de peripetii si de lucruri minunate dar cum nu stiu pot zice ca ma voi stinge ca o flacara necunoscuta intr-un univers neguros.
19 poezii, 0 proze
IBilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
MTmircea trifu
A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...
812 poezii, 0 proze
CCarolinaV
Sint o umbra stranie a existentei umane ...nu ma poate percepe nimeni , nici eu singura nu ma pot percepe...sint neinteleasa.
3 poezii, 0 proze
Eu nu port Pasaport
de george lupascu
Eu nu port Pașaport! Am trăit pasager vieți trecute Și-am clădit în prezent, viitor; Urmărit de o umbră-neșansa Și de doruri, ce-adesea mă dor. Măsuram cu piciorul planeta, Mai umblam si cu gândul...
Handsfree
de Mihnea Dimitrie Calin
incercasem sa imi explic de ce pleci la ora zece fix in camera alaturata eu nu as fi putut ajunge acolo nici cu pasaport de melancolie nu as fi putut sa respir din viciul de a fi om pe o canapea...
Balada Angajatului Grăbit
de MIRCEA POPA
Trec banii,trec lunile-n goană Și-n van retribuțiile trec Rămâi bosumflată patroană Că-mi iau pașaportul și plec. Eu nu știu clădirea spre care Pornesc cu CV- ul(n.a-Curricullum Vitae) acum Ce foame...
Am fost naiv
de Doru Mihail
Din șanțul canelurii frezată peste cap, cu rugi de vaselină și cu unsoare-n șlap, eu, ax interior prin fluxul virtual, visam cuplări de taină, nu stres reacţional. Acolo, în ansamblu, cu rol poetic...
eseu despre întoarcerea paserilor migratoare
de simon d. silvia
Care cum descopereau secretul nemuririi, oamenii erau nevoiți să plece dintre ai lor. Motivul? Semenii lor îmbătrâneau văzând cu ochii, iar ei tot tineri rămâneau, nemuritorii. Prietenii nu-i mai...
Ard cizmele
de AAA
Gata, m-am hotărât și am și acționat. Fără prea multe cuvinte, n-am întrebat pe nimeni și nici nu aveam de ce să întreb, îmi ard cizmele. Da, cizmele mele, cele cu care mă încalț acum, în anotimpul...
pământ arzând
de Lory Cristea
nu pot să port această haină strâmtă, urâtă, fără tiv pe care alții mi-au croit-o drept pașaport și laitmotiv aș apărea ciudat pe stradă încarminată țipător de parc-aș merge la-ntâlnire cu vreun...
Altă lume
de Frincu Bogdan Georgian
Te-aș ruga, dacă nu te doare prea tare, Să nu mă mai izbești cu glasul de tâcere când te-ndepărtezi, Să nu mă bați peste ochi cu vreo lacrimă ascunsă pe lângă obraz. …și eu credeam că există numai o...
Povestea unui fost emigrant
de Valeriu Cercel
Plecai și io prin lume de nebun, Sperând cumva să îmi găsesc norocul, Că-n țara mea văzui că nu sunt bun Nici să-mi umbresc în zi cu soare locul ; Ajuns peste ocean, așa cum zic, În țara aia plină de...