Poezie
pământ arzând
1 min lectură·
Mediu
nu pot să port această haină
strâmtă, urâtă, fără tiv
pe care alții mi-au croit-o
drept pașaport și laitmotiv
aș apărea ciudat pe stradă
încarminată țipător
de parc-aș merge la-ntâlnire
cu vreun nebun toreador
acasă ușa-ar fi-ncuiată
și-ai mei nu m-ar mai recunoaște
dar poate m-ar chema la masă
de milă într-o zi de Paște
chiar eu, privindu-mă-n oglindă
cum straiele pe mine curg
mi s-ar părea că sunt cobaiul
unui nepriceput chirurg
așa că țineți-vă darul
și dați-l celui ce-l va vrea
dacă nu merit să port albul
în negru mă voi îmbrăca
iar roșu voi ascunde-n sânge
asupra mea să nu se-ntoarne
ca să-mi arate că sunt, numai
pământ arzând cu gust de carne
001.647
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat