"Eu, copilul cu șuviță" – 20573 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
IBIonut Balan
10 ianuarie 1988 - primul tipat in Maternitatea Spitalului Municipal-Caracal; decembrie 1989 - participant activ al Revolutiei (probabil ca plangeam si-mi rodeam unghiile); 1995 - plecarea la scoala (eu nu voiam, da' ai mei voiau sa aiba copilu' scoala...); 1997 - incepe sa se contureze spiritul de revolutionar (sparg primul meu geam; de fapt, al directorului...); 1998 - clasa a patra... primul meu sarut... Doamne, cat m-am mai speriat!!! ; 1999 - ma mut, impreuna cu familia, in metropola Craiovei, din motive care nu va privesc; 2000 - urmeaza o perioada de nerecunoastere a propriei persoane, de renegare a lui Dumnezeu, de revenire la El, de lacrimi, de zambete fortate... pierdusem tot ceea ce construisem pana atunci... 2002 - prima poezie buna scrisa de subsemnatul... urmeaza o perioada de glorie - recunoasterea profesorilor de limba si literatura romana, publicarea creatiilor in revista scolii, nopti lungi de betie si de scris, redescoperirea muzicii extraordinare a lui Tudor...
23 poezii, 0 proze
SSilv
-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...
3 poezii, 0 proze
IMirina munteanu
o viata monotona...intr-un oras banal, ingropat in rutina, intr-un bloc de la periferie, in camera in care lumea are alte cote...alte bariere, devine ireala.aici stau eu...si ma pierd mereu regasind drumul catre loc'sorul unde luna argintie guverneaza in noaptea purpurie,inmiresmata de arome tainice...acolo,la umbra copacilor, copilul incantator suspina si se joaca,plange si rade...iubeste...
17 poezii, 0 proze
BDBarbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București; † 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, Membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era coborâtor din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“. Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: „Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor,...
7 poezii, 0 proze
copilu tampitzel
eu...sunt tete...just tete...iubesc jeleurile..acadelele si baietii. sunt la honterus..si zik ca e cea mai tare scoala..acolo am friends....there's my boyfriend...si va iubesc pe toti...
1 poezii, 0 proze
Eeu
1 poezii, 0 proze
EEu
2 poezii, 0 proze
eu
4 poezii, 0 proze
eu
2 poezii, 0 proze
Eu
Ciudat...si acuma ar trebui sa`mi povestesc viatza? Pierdere de timp shi spatziu... M`am nacut candva, undeva, de catre cineva si cumva...Conteaza cine is? Un nimeni imbracat acum,aici,cu mine si o ciudata.
2 poezii, 0 proze
Eu, copilul cu șuviță
de Alexandra Onofrei
I. am refuzat aseară să-mi mai programez alarma ce de obicei îmi dă senzația că trăiesc. mi l-am decupat apoi din partea foarte stângă a muntelui din palmă pe eu-copilul, am băut dintr-o șuviță brună...
tango la polul nord
de lupu ionut catalin
1. în diminețile cu soare îmi deschid busola de multe ori ies în genunchi în calea melancoliei aș vrea să cresc un pom la sânii tăi iubito iar în restul timpului să ne facem singurătatea și veacul...
jeanette viseaza
de karla zercicov
Janette visează Vorbim despre anii șaizeci. Despre tarabele bucureștene excedate de pește, ligheane cu măsline, brânză de oi. Pantofii ieftini. Rochiile de stambă. Locuințele încropite. Fotografiile...
Din Inceput(fragmente)
de diana irimescu
\"Nu sunt chiar un cosmar si nu sunt nici o improvizatie penibila a imaginatiei tale... As putea sa devin un vis, sa ma despart de limita asta a realitatii ce te va stapani peste ani... Nu sunt nici...
Poveste arhanghelească
de corui mihai george
- La religie învățăm despre sfintele taine, Coruiță! Șerar se înșurubă între mine și Diana, în pat. Era dis de dimineață, cam pe la șapte jumate. Zdrang! Bam, zdrang! Se auzea de undeva din vecini,...
Cenaclul Agonia.ro - 14 mai
de Paul Bogdan
Duminică, 14 mai, vom discuta pe marginea textelor Dianei Iepure și ale lui Florin Hălălău . Repet cu încăpățânare formula: \"-trimiteți prin email la adresa deko@agonia.ro și o opinie bine...
ne naștem pe rând murim pe sărite
de emilian valeriu pal
în părculețul de la armenească un bătrân își ceartă nepotul: nu te-a învățat mă-ta să fii atent la țurloaie? imaginar sugrum bătrânul în timp ce urlu profetic: nebunule chiar în noaptea aceasta...
cutia cu nade
de Tatiana Gradinaru
când o să cresc mare mă fac poetă și pictoriță și fotografă o să am câteva rame agățate deasupra casei în ele voi mâzgăli o sumă de vorbe câteva nuduri și trei clipe I la început trebuie să fac rost...
perseverența este șarmul meu
de Ancuta Morar
cu degete strivite dar sârguincioase totuși în pofida atâtor încercări ratate la care au contribuit inconștient sub dictări ale unei entități căreia nu-i port niciun fel de recunoștință încerc să fac...